De ce-am incercat s-o consolez eu, zau daca mai inteleg, ca doar are vecin de apartament.
Am biblioteca. Chiar mai multe.
De mobile, ziceam ca "e" mai multe.
Ochelari am un sertar intreg.
In general de distanta, ca de aproape inca n-am trait destul ca sa acumulez si din astia, "de aproape".
A fost chiar un moment cand vroiam sa mai iau 2-3 lemne sa pun la mansarda, pe hol, dar m-a oprit tovarasa de apartament.
Doua lemne "e" chiar adevarate, de rumegus ceausist placat cu furnir originar, de la originea lui de codru mioritic de stejar, si chiar cu ceva muluri de masiv, sau de mastiff, ca si ala este indesat?
Si le-am umplut pe toate, lemnele alea, cu alte produse lemnoase, obtinute industrial, prin pastificarea si plastificarea aceluiasi lemn si apoi prin vopsirea lui cu picatele negre de alfabet.
Si tare mandru eram eu, pe la varsta la care alea numite de tine isi saltau singure-singurele zgaibaracele pe pereti, ca imi plimbasem privirea inauntrul lor, de lemne zic, in acea vreme cand nici un exel doar cu titlurile, n-am avut timp sa fac.
Mai bine, ca macar acuma n-am motive sa imi dau cu tesla peste degetele ce-ar fi chinuit tastatura degeaba.
Ziceau astia, la sedintele de invatamant politic socialist, ca dupa acumularea cantitativa urmeaza saltul calitativ .....
Aiurea!
Dar macar am avut o preocupare in viata, sa plimb lemnul, ala infoiat, de la magazin acasa, apoi in dormitor, ca apoi sa-l depozitez in alt lemn.
Singurul avantaj in acele vremuri a fost ca aceia de la pulitia economica nu se uitau la carti. Se uitau doar in ele, dupa valuta, dar se plictiseau repede sa le tot arunce pe jos.
Oricum, nici tamplar n-am ajuns, nici pene nu mi-au crescut pe dejte, asa ca dupa Erendira cu a sa bunica, am pus talpa la lemnele de esenta exotica, si chiar si la cele cu radacini stramosesti ce preamareau trandafirii locali, pe care ii cunoscusem plenar, in sticlute mici si cilindrice, cu dop de plastic, de la fratii de peste Dunare, care acuma zic ca sunt bulgari.
Acuma nu ma mai laud ca am adunat lemnisoare, in trei masive de padure formate din cca 10 sectoare, sau tarlale, ca nu mai stiu nici unde este copacul cu pupaza lui Creanga.
Un bou zicea odata cam asa: "Cultura este ce ramane dupa ce uiti totul!"
Pai cand uiti totul esti deja oale si ulcele, raman doar atomii din tine, care se transforma in ingrasamant din acela, cum ii place pupezei nordice, din specia Greta, ingrasamant eco-bio.
Am asudat niste zeci de ani, mama multumescu-ti tie si jordiei din liliacul ce crestea in fata bataturii, liliac care m-a transformat in zebra cu dungi pe picioare, adica acuma sunt usor ironic si chiar fac misto de mine, ca am ajuns la varsta idolilor (aia pe care i-am cunoscut direct), am frunzarit poate mai mult decat ei, ca sa ajung la fabuloasa concluzie .... ca nu stiu nimic.
Armanca Maia, asta fiind una din bunici, mandra apropitara a 4 clase sarbesti, dar vorbitoare a intregului balcanism si leat cu Baba Vanga, m-ar fi intrebat de ce sau daca "fusi na pistirei", ca doar aia (precum Ioan Teologul) mai erau asa zarghiti ca mine.
Asa ca de la mine n-o sa afli decat ca am o singura concluzie sa-ti zic, draga fata: omenirea asta este o gluma proasta!
Sau un experiment cu roboti organici esuat, de care au uitat si initiatorii, c-au murit!
Altfel nu se explica de ce nu trage nimeni salterul, ca mai jos!
"Cercetătorii s-au speriat de inteligenţa artificială creată chiar de ei şi au oprit imediat experimentul."
Si au trecut deja 5 ani .....
https://www.zf.ro/business-international/experimentul-esuat-performand-prea-bine-cercetatorii-s-au-speriat-inteligenta-artificiala-creata-au-oprit-imediat-experimentul-bob-alice-robotii-au-dezvoltat-propriul-limbaj-16661979
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu