Am fost un copil rau.

Ma caftea muma mea zilnic inca de la 3 ani !
La 3 ani, fugeam pe maidan si reveneam dupa 5 ore.
Intre timp acasa venise Salvare s-o ridice pe bunica ce facuse o criza de delirrum tremens, crezand ca m-au furat tiganii.
(inca eram blond si cu bucle)
Priantii se invoisera de la serviciul comunist si se gandeau cu groaza ca n-o sa mai aiba unde sa se intoarca, pentru ca …
Ambii erau copii de “burjui” de Grand, adica progenituri de niste unii care reusisera dupa 50 de ani de munca sa fie apropitari in mahala !
Episodul cu coarda de alpinism a unchiului, legata de cais si de mijlocul meu, ca sa nu mai ies din curte, nu-l mai povestesc. :)
La 8 ani, aveam gasca de “colindatori”.
Plecam sa ne ratacim in Bucuresti.
Habar nu am pe unde umblam, iar seara rugam un nene sa ne spuna cum ajungem la Gara de Nord.
De atunci am ramas eu cu “Nene …”, din respect, ca doar asa ajungem acasa, sa mancam si noi ceva. :)

Apoi, mi-a placut scoala, dar nu si cititul !
Atatea jordii a rupt muma din liliacul aferent curtii, ca dupa doi ani sireacul a raposat !
Atunci am rasuflat si eu usurat !
Doi ani de caftelala peste turloaie, cu nuiele de liliac imi ajungeau ! :)
Si am refuzat cetirea in continuare.
Au urmat papucii si umerasele.
Peste picioare, peste umeri, peste solduri, peste maini ….
La 10 ani am cedat nervos !
Si pentru ca nu puteam sa fiu decat lucru dracului in continuare, citem 20 de pagini pe zi, dar nu-i povesteam decat 10 !
Ca sa imi pregatesc o saptamana de relache ! :)))

La 13 ani a venit una de la Bibloteca Municipala Sadoveanu, de pe Slatineanu, acasa la noi, sa-i spuna mumei sa ma duca la doctor !
“- Tovarrraaassssa Dicu, o sa aveti probleme mari !
Cercetatorii sovietici au stabilit clar ca prea multa carte tampeste !”
- Pe cine ?
- “Pe baietul matale, ca ia 7 carti pe saptamana de la bilioteca si eu l-am testat mereu !! Le citeste pe toate !!! A luat rafturile dupa alfabet la citit !!!
Sa cada muma me de pe scaun si sa faca infarct, ca eu tot doar 10 pagini din “Robinson Crusoe” ii povesteam zilnic ! :)

Pe la 15 ani, am pictat toate geamurile de la ferestrele casei, ca sa am lumina difuza ca la castel prin vitralii, iar cine intra isi face cruce si zicea :
“- Unde este raposatul ?”
Picturile nu erau religioase, ci SF, dar numai un dement ca mine stia atunci, ca mai exista un Tolstoi, unul care povestea cum ajunsese omul sovietic pe Marte ! :)

Apropourile de la 17 ani, cu facut ASE-ul sau Dreptul, au ramas apropouri.
30 de ani mai tarziu, apropourile s-au transformat in reprosuri:
” – Uite unde a ajuns Temesan, uite unde a ajuns Pescariu, uite unde a ajuns ….”
M-am razbunat 5 ani mai tarziu:
- Uite mama unde au ajuns, au ajuns la PUSCARIE !
Daca iti placeau asa de tare de ce n-ai furat impreuna cu ei ?
Acu aveam si eu o ocupati onesta, “aruncatul chiftelelor cu prastia” !

Adevarul este ca dobitoc am fost de mic si dobitoc am ramas !
Sunt atatea meserii pe lumea asta, unde din scoala te invata sa furi fabrici si uzine cu fundatii cu tot …… si nici una nu s-a lipit de mine !

Restul nici macar nu mai este poveste.
Ca toti pacientii de la Balaceanca, m-a inscris in Marele Slalom al constructiei socialismuluii victorios si am continuat sa citesc pe ascuns.
Si acum, la 63 de ani fac la fel.
Cand citesc imi caut un cotlon unde sa nu ma vada nimeni !
Ca cel mai tare imi este frica sa nu ma vada Ponta !