Luati si citi cum o sa navaleasca miliardele in buzunarele voastre in anul 2014 !
http://www.dsclex.ro/astrolog/horoscop/anual/euro2014/horoscop_2014.htm
luni, 16 decembrie 2013
A sosit Horoscopul pe 2014 !
Mii de prieteni de pe net m-au m-au intrebat unde este Horoscopul pe 2014.
Luati si citi cum o sa navaleasca miliardele in buzunarele voastre in anul 2014 !
http://www.dsclex.ro/astrolog/horoscop/anual/euro2014/horoscop_2014.htm
Luati si citi cum o sa navaleasca miliardele in buzunarele voastre in anul 2014 !
http://www.dsclex.ro/astrolog/horoscop/anual/euro2014/horoscop_2014.htm
sâmbătă, 14 decembrie 2013
Ponta si partidul unic !
"Nici nu mai stiu daca am voie sa spun celor care au votat USL-ul ca s-au inselat.
Oricum m-am exprimat elegant, si tot ORICUM spun ca veti citi ceva care se refera DOAR la un aspect al vietii noastre.
Mai sunt si altele, pt. ca ne ... indreptam spre DICTATURA PARTIDULUI UNIC!
Cei care au trait-o si le-a convenit, s-o faca in continuare..."
Nene DINU C. GIURESCU, eu recunosc cinstit ca am fost educat de mic sa zic PARTIDULUI UNIC "traiasca si infloreasca" si sa-mi vad de treaba mea.
Pentru ca ai mei n-au putut sa ma dea la Scoala de la Baneasa, s-a intamplat ce era normal, adica cine trebuia s-a prins si am luat ceva (multe) suturi in cur si coate in coaste.
Dar .... intrucat mi-am facut treaba unde si cum am vrut eu, cred ca ... a meritat! :)
Ba chiar eram mandru, eu cel mai "arian" roman, de aspiratiile lui Ceasca pentru o Romanie Mare si in special TARE !
Cel mai arian, pentru ca si la armani, in fapt, doar mama conteaza, restul antecesorilor putand fi orice.
Si la mine chiar sunt: de la polaci, la austrieci, la greci, la ardeleni si moldoveni, pana la ... evrei ?
Ca prea multi mi-au spus ca sunt jidan, cand vine vorba de bani ! :)
Asa ca la o adica, daca se intoarce roata, EU ma duc unde stiu, scot carnetelul rosu de acu 25 de ani si ca pe vremea aia, o sa ma fac ca ma pun capra.
Dar .... copii astia de 20-30 de ani nu stiu cum o sa se descurce, cand o sa trebuiasca sa-i faca temenele lui Ponta, la al 20-lea Congres al PCR !
Ca nici pe Marx, Engels, Lenin si Stalin nu i-au citit.
Ca sa nu mai zic de cuvantarile tovarasului Nicolae Ceausescu, geniul Carpatilor.
Si ma mai deranjeaza o chestie, cum zice si colegul meu de bosorogie, Nea Giurascu : ASTIA VOR SA SPARGA TARA !
Asa ca BAIIII ... pulifrici mici, daca nu iesiti in strada sa-i dati jos pe astia, mereti la bunici sa va povesteasca cum era cu cartelele de alimente si de haine, si cu "LODENUL" in 3 culori (maro, verde si kaki), pe puncte !
Si acum cititi ce spune musiu Giurascu, ca le zice bine !
"Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre"
Iniţiativa de a desfiinţa judeţele se înscrie într-un şir de acţiuni care sunt menite, pe de-o parte, să destrame unitatea teritorială a ţării şi, pe de altă parte, să şteargă identitatea noastră naţională. Se anulează, cu o trăsătură de pix, toată această întocmire care are o vechime între 600 şi 700 de ani, intrată în conştiinţa noastră, a mea.
Eu sunt din Vlaşca mai întâi, apoi din Argeş, şi pe urmă, evident, sunt din România, fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt parte din România. Ce facem? Ştergem cu buretele, ştergem cu pixul - tot? Unde voi fi? Din regiunea 1, cetăţeanul cu codul numeric personal cutare, pe care îl înscriu cu două-trei semne acolo, într-o listă şi, în felul acesta, am robotizat întreaga Românie. Eu nu mai aparţin unui judeţ, nu mai aparţin României. Aparţin unor sigle, unor numere înscrise… E trist!
Aşadar, ce se întâmplă acum cu desfiinţarea judeţelor se înscrie în două tendinţe foarte clare din ultimii ani. Pe de o parte destrămarea teritorială a României şi, pe de altă parte, ştergerea identităţii noastre ca români. Am să enumăr câteva argumente:
Primul: regiunile de dezvoltare, acel faimos proiect, din păcate al UDMR-ului: 50.000 Km², taie Transilvania în două, pe linia trasată de arbitrajul de la Viena din ’40. Acesta este un fapt.
Al doilea: statutul minorităţilor care se pregăteşte. Dacă se adoptă, prin formulă magică a asumării răspunderii, vom crea zeci de autonomii teritoriale, sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii teritoriale în Transilvania care vor face tranziţia de judeţele secuieşti, şi până la graniţa cu Ungaria.
Al treilea argument: legea arhivelor, în speţă întoarcerea arhivelor la emitent!
Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă asta?
Să le întorc unde? Emitentul a fost până în 1918 Ungaria sau Austria.
Acolo le întorc? Eu cred că nu-şi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregătesc României. Dacă le-aş propune Statelor Unite să întoarcă arhivele de la Arhivele Naţionale Centrale din Washington DC la diferiţii emitenţi, eu cred că s-ar uita şi ar spune probabil că este un act de trădare naţională, de destrămare a unităţii Statelor Unite.
Al patrulea argument: legea educaţiei. Suntem educaţi după moda nouă europeană, în care 92% dintre elevii autohtoni au mai puţine drepturi decât 8% dintre elevii minoritari. E bine că au minoritarii drepturi, dar vreau ca şi majoritarii să aibă aceleaşi drepturi! Aceeaşi lege enumeră 22 de principii directoare, unul din principii este şi cultura, identitatea şi istoria românească, dar în lege nu se află nimic pentru promovarea acesteia. Mai mult decât atâta: finanţarea este favorizantă pentru minoritari: dacă sunt 10 elevi minoritari români într-un sat, desfiinţăm şcoala respectivă, iar dacă sunt zece minoritari într-un sat, facem o şcoală specială. Iată, deci, ce înseamnă legea educaţiei europene… Nu mai vorbesc de autonomia universitară, care acolo e proclamată cu litere groase dar, în realitate, universităţile sunt supravegheate, acuma, cum nu au fost niciodată înainte, după bunul plac al rectorului şi al altora.
Al cincilea argument: nu mai avem manual de istoria românilor. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat.
Al şaselea argument: eu pot să insult acuma drapelul ţării, personalităţile marcante… În lege nu mai există incriminare penală pentru acest lucru, pentru profanarea sau batjocorirea simbolurilor naţionale. Fac ce vreau şi ce păţesc? În cazul cel mai bun, dacă acţionează guvernul sau autoritatea, primesc o amendă.
Al şaptelea argument: am aflat cu stupoare că asociaţia culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş nu primeşte un leu de la Guvern pentru acţiunile sale culturale.
Al optulea argument: ora de istorie la televiziunea romană nu mai este. Nu mai există, pur şi simplu.
În al nouălea rând: desprinderea propagandistică, şi chiar mediatică, a celor două judeţe şi jumătate secuieşti.
În al zecelea rând: reforma sistemului sanitar, care poate să ducă foarte departe, spre dezastru.
Peste toate – şi cu asta am terminat – vine anularea Parlamentului. Asumarea răspunderii este o formulă extraordinară, ca să nu mai conteze Parlamentul. Marea Adunare Naţională era mult mai logică decât Parlamentul de astăzi. Spunea Constituţia din ’65: „forţa conducătoare din Republica Socialistă România este Partidul Comunist Român” – monopolul puterii. Era clară puterea. Deputaţii votau aşa cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un regim, chipurile, pluralist şi, în schimb, ne asumăm răspunderea încât orice lege poate să treacă în momentul de faţă, fiindcă Guvernul beneficiază de o majoritate aritmetică, care nu mai corespunde în nici un fel cu opţiunile şi cu sentimentele populaţiei.
Revin la judeţe. Acestea nu sunt o creaţie a lui Mircea cel Bătrân. Judeţele erau acolo şi Mircea le-a întărit. Nu sunt o creaţie a lui Carol I sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo. Domnitorul unirii şi fondatorul monarhiei le-au întărit doar. Culmea este că Uniunea Europeană nu ne cere această desfiinţare a judeţelor. Este o mistificare grosolană, urâtă de tot, să spui oamenilor că UE ne cere aşa ceva. Dar nu este adevărat! Franţa şi-a menţinut zeci, sute de departamente, Germania la fel, Anglia la fel. Fiecare unitate teritorială cu numele ei este acolo, numai noi le desfiinţăm.
Partea cea mai gravă e că vor să ne şteargă memoria, vor să ne şteargă identitatea.
Prin toate aceste răsturnări, prin toate aceste acţiuni de buldozer, pur şi simplu, vor să fiu ca frunza pe apă - căci frunza este acum un simbol - să nu mai ştiu ce e cu mine, să fiu un fel de cetăţean, aşa, al nimănui, care locuiesc într-o regiune desemnată printr-o cifră romană, şi care voi fi, încă o dată, înscris, printr-un indicativ numeric, într-o listă. Acest tip de om nu are decât nevoi imediate: trebuie să se ducă la mall, să cumpere o maşină şi să călătorească, poate, în străinătate, şi să se îmbrace bine. Asta este tot, dar în cazul ăsta România: adio! Aici este partea cea mai gravă. Prin desfiinţarea judeţelor îmi iei baza mea teritorială care de sute de ani există acolo. Bunicul meu s-a născut în Buzău , şi judeţul Buzău există şi astăzi. De patru generaţii suntem buzoieni prin naştere.
Ăla este primul loc. Îmi ştergi şi Buzăul? Ce fac? Unde sunt născut? În raionul Stalin din Bucureşti?
Se vehiculează teoria că noi am ajuns în Transilvania prin secolul XII-XIII... Asta este o veche temă de propagandă: neputând să conteste majoritatea absolută a românilor, au început să spună: „da, dar voi aţi venit după noi, şi noi am fost primii ocupanţi” şi alte teorii din acestea. În Ardeal, însăşi constituirea voievodatului Transilvaniei în cadrul regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. (aşa cum a fost voievodatul Ţării Romaneşti).
Cât priveşte judeţele, să luăm două exemple: Maramureşul şi Bihorul. Sunt forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în care a încorporat Transilvania, le-a preluat şi le-a transformat în comitatele regatului. Iar mai târziu, când Ungaria a făcut dualismul cu Austria , a reînfiinţat toate judeţele. Judeţele din Transilvania sunt judeţele care s-au constituit de-a lungul vremilor. Atât de puternică era instituţia, încât Austro-Ungaria a extins această instituţie a comitatelor, echivalentă cu judeţele, pe toată Ungaria mare, aceea din 1867.
Tot ce am înşirat până acuma, acei paşi mai mari sau mai mici pentru destrămarea unităţii teritoriale şi a demnităţii româneşti, merg toate ca un şuvoi către o singură ţintă, suprimarea articolului 1 din Constituţie: România este stat naţional, unitar, suveran şi indivizibil. Asta le trebuie, asta vor să suprime. Şi o suprimă în momentul în care, în conştiinţa elevilor din liceu, dispare Istoria românilor ca materie de învăţământ, sau când cetăţenii dintr-o urbe nu mai au conştiinţa că sunt români. Poate nici măcar că sunt bucureşteni sau braşoveni, ci aşa, nişte cetăţeni în derivă printr-o regiune de dezvoltare, numerotată cu 1, 2, 3, 4 sau 5.
Dacă doriţi să rememoraţi, sau să vedeţi pentru prima oară, cine au fost cei care au distrus judeţele României, să ne întoarcem în 1950, ca să vă arăt o lege adoptată de Marea Adunare Naţională, chiar în anul care reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aş spune cel mai urât, cel mai trist şi cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a României. E vorba de Legea nr. 5 din 1950, cea care desfiinţa judeţele României, şi o făcea sub conducere sovietică.
Astăzi, la Punctul de Întâlnire am adus un extras:
„Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române. În temeiul art. 38 din Constituţia Republicii Populare Române, văzând Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 935 din 31 august 1950, adoptă următoarea lege pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române. Articolul 1”... Fiţi foarte atenţi la acest articol 1, fiindcă argumentaţia comuniştilor sovietici din anii ’50 sea mănă foarte mult cu ceea ce oferă astăzi ca motivaţie, regimul Antonescu-Ponta. Tot sub masca bunăstării economice şi a atragerii unor fonduri şi a cooperării dintre tot felul de persoane fizice şi juridice,
sub aceeaşi motivaţie ne este propusă acum, ca şi atunci, desfiinţarea judeţelor.
Iată aşadar ce spune acest articol 1: „Pentru asigurarea dezvoltării industriei şi agriculturii, în scopul construirii socialismului şi a ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru a înlesni cât mai mult apropierea aparatului de Stat de poporul muncitor, pentru a contribui cât mai temeinic la asigurarea rolului politic conducător al clasei muncitoare şi la întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, TERITORIUL ROMÂNIEI SE ÎMPARTE ÎN: REGIUNI; ORAŞE; RAIOANE.
Regiunile din Republica Populară Română şi capitalele lor sunt:...”
Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma. Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă identitatea, sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării. Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de astăzi
apară pe altcineva, dar nu obştea românească.
De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie să spună NU. „Nu!” – la ceea ce se pregăteşte în momentul de faţă şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră din totdeauna.
Autor: Prof. Acad. DINU C. GIURESCU
Oricum m-am exprimat elegant, si tot ORICUM spun ca veti citi ceva care se refera DOAR la un aspect al vietii noastre.
Mai sunt si altele, pt. ca ne ... indreptam spre DICTATURA PARTIDULUI UNIC!
Cei care au trait-o si le-a convenit, s-o faca in continuare..."
Nene DINU C. GIURESCU, eu recunosc cinstit ca am fost educat de mic sa zic PARTIDULUI UNIC "traiasca si infloreasca" si sa-mi vad de treaba mea.
Pentru ca ai mei n-au putut sa ma dea la Scoala de la Baneasa, s-a intamplat ce era normal, adica cine trebuia s-a prins si am luat ceva (multe) suturi in cur si coate in coaste.
Dar .... intrucat mi-am facut treaba unde si cum am vrut eu, cred ca ... a meritat! :)
Ba chiar eram mandru, eu cel mai "arian" roman, de aspiratiile lui Ceasca pentru o Romanie Mare si in special TARE !
Cel mai arian, pentru ca si la armani, in fapt, doar mama conteaza, restul antecesorilor putand fi orice.
Si la mine chiar sunt: de la polaci, la austrieci, la greci, la ardeleni si moldoveni, pana la ... evrei ?
Ca prea multi mi-au spus ca sunt jidan, cand vine vorba de bani ! :)
Asa ca la o adica, daca se intoarce roata, EU ma duc unde stiu, scot carnetelul rosu de acu 25 de ani si ca pe vremea aia, o sa ma fac ca ma pun capra.
Dar .... copii astia de 20-30 de ani nu stiu cum o sa se descurce, cand o sa trebuiasca sa-i faca temenele lui Ponta, la al 20-lea Congres al PCR !
Ca nici pe Marx, Engels, Lenin si Stalin nu i-au citit.
Ca sa nu mai zic de cuvantarile tovarasului Nicolae Ceausescu, geniul Carpatilor.
Si ma mai deranjeaza o chestie, cum zice si colegul meu de bosorogie, Nea Giurascu : ASTIA VOR SA SPARGA TARA !
Asa ca BAIIII ... pulifrici mici, daca nu iesiti in strada sa-i dati jos pe astia, mereti la bunici sa va povesteasca cum era cu cartelele de alimente si de haine, si cu "LODENUL" in 3 culori (maro, verde si kaki), pe puncte !
Si acum cititi ce spune musiu Giurascu, ca le zice bine !
"Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre"
Iniţiativa de a desfiinţa judeţele se înscrie într-un şir de acţiuni care sunt menite, pe de-o parte, să destrame unitatea teritorială a ţării şi, pe de altă parte, să şteargă identitatea noastră naţională. Se anulează, cu o trăsătură de pix, toată această întocmire care are o vechime între 600 şi 700 de ani, intrată în conştiinţa noastră, a mea.
Eu sunt din Vlaşca mai întâi, apoi din Argeş, şi pe urmă, evident, sunt din România, fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt parte din România. Ce facem? Ştergem cu buretele, ştergem cu pixul - tot? Unde voi fi? Din regiunea 1, cetăţeanul cu codul numeric personal cutare, pe care îl înscriu cu două-trei semne acolo, într-o listă şi, în felul acesta, am robotizat întreaga Românie. Eu nu mai aparţin unui judeţ, nu mai aparţin României. Aparţin unor sigle, unor numere înscrise… E trist!
Aşadar, ce se întâmplă acum cu desfiinţarea judeţelor se înscrie în două tendinţe foarte clare din ultimii ani. Pe de o parte destrămarea teritorială a României şi, pe de altă parte, ştergerea identităţii noastre ca români. Am să enumăr câteva argumente:
Primul: regiunile de dezvoltare, acel faimos proiect, din păcate al UDMR-ului: 50.000 Km², taie Transilvania în două, pe linia trasată de arbitrajul de la Viena din ’40. Acesta este un fapt.
Al doilea: statutul minorităţilor care se pregăteşte. Dacă se adoptă, prin formulă magică a asumării răspunderii, vom crea zeci de autonomii teritoriale, sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii teritoriale în Transilvania care vor face tranziţia de judeţele secuieşti, şi până la graniţa cu Ungaria.
Al treilea argument: legea arhivelor, în speţă întoarcerea arhivelor la emitent!
Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă asta?
Să le întorc unde? Emitentul a fost până în 1918 Ungaria sau Austria.
Acolo le întorc? Eu cred că nu-şi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregătesc României. Dacă le-aş propune Statelor Unite să întoarcă arhivele de la Arhivele Naţionale Centrale din Washington DC la diferiţii emitenţi, eu cred că s-ar uita şi ar spune probabil că este un act de trădare naţională, de destrămare a unităţii Statelor Unite.
Al patrulea argument: legea educaţiei. Suntem educaţi după moda nouă europeană, în care 92% dintre elevii autohtoni au mai puţine drepturi decât 8% dintre elevii minoritari. E bine că au minoritarii drepturi, dar vreau ca şi majoritarii să aibă aceleaşi drepturi! Aceeaşi lege enumeră 22 de principii directoare, unul din principii este şi cultura, identitatea şi istoria românească, dar în lege nu se află nimic pentru promovarea acesteia. Mai mult decât atâta: finanţarea este favorizantă pentru minoritari: dacă sunt 10 elevi minoritari români într-un sat, desfiinţăm şcoala respectivă, iar dacă sunt zece minoritari într-un sat, facem o şcoală specială. Iată, deci, ce înseamnă legea educaţiei europene… Nu mai vorbesc de autonomia universitară, care acolo e proclamată cu litere groase dar, în realitate, universităţile sunt supravegheate, acuma, cum nu au fost niciodată înainte, după bunul plac al rectorului şi al altora.
Al cincilea argument: nu mai avem manual de istoria românilor. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat.
Al şaselea argument: eu pot să insult acuma drapelul ţării, personalităţile marcante… În lege nu mai există incriminare penală pentru acest lucru, pentru profanarea sau batjocorirea simbolurilor naţionale. Fac ce vreau şi ce păţesc? În cazul cel mai bun, dacă acţionează guvernul sau autoritatea, primesc o amendă.
Al şaptelea argument: am aflat cu stupoare că asociaţia culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş nu primeşte un leu de la Guvern pentru acţiunile sale culturale.
Al optulea argument: ora de istorie la televiziunea romană nu mai este. Nu mai există, pur şi simplu.
În al nouălea rând: desprinderea propagandistică, şi chiar mediatică, a celor două judeţe şi jumătate secuieşti.
În al zecelea rând: reforma sistemului sanitar, care poate să ducă foarte departe, spre dezastru.
Peste toate – şi cu asta am terminat – vine anularea Parlamentului. Asumarea răspunderii este o formulă extraordinară, ca să nu mai conteze Parlamentul. Marea Adunare Naţională era mult mai logică decât Parlamentul de astăzi. Spunea Constituţia din ’65: „forţa conducătoare din Republica Socialistă România este Partidul Comunist Român” – monopolul puterii. Era clară puterea. Deputaţii votau aşa cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un regim, chipurile, pluralist şi, în schimb, ne asumăm răspunderea încât orice lege poate să treacă în momentul de faţă, fiindcă Guvernul beneficiază de o majoritate aritmetică, care nu mai corespunde în nici un fel cu opţiunile şi cu sentimentele populaţiei.
Revin la judeţe. Acestea nu sunt o creaţie a lui Mircea cel Bătrân. Judeţele erau acolo şi Mircea le-a întărit. Nu sunt o creaţie a lui Carol I sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo. Domnitorul unirii şi fondatorul monarhiei le-au întărit doar. Culmea este că Uniunea Europeană nu ne cere această desfiinţare a judeţelor. Este o mistificare grosolană, urâtă de tot, să spui oamenilor că UE ne cere aşa ceva. Dar nu este adevărat! Franţa şi-a menţinut zeci, sute de departamente, Germania la fel, Anglia la fel. Fiecare unitate teritorială cu numele ei este acolo, numai noi le desfiinţăm.
Partea cea mai gravă e că vor să ne şteargă memoria, vor să ne şteargă identitatea.
Prin toate aceste răsturnări, prin toate aceste acţiuni de buldozer, pur şi simplu, vor să fiu ca frunza pe apă - căci frunza este acum un simbol - să nu mai ştiu ce e cu mine, să fiu un fel de cetăţean, aşa, al nimănui, care locuiesc într-o regiune desemnată printr-o cifră romană, şi care voi fi, încă o dată, înscris, printr-un indicativ numeric, într-o listă. Acest tip de om nu are decât nevoi imediate: trebuie să se ducă la mall, să cumpere o maşină şi să călătorească, poate, în străinătate, şi să se îmbrace bine. Asta este tot, dar în cazul ăsta România: adio! Aici este partea cea mai gravă. Prin desfiinţarea judeţelor îmi iei baza mea teritorială care de sute de ani există acolo. Bunicul meu s-a născut în Buzău , şi judeţul Buzău există şi astăzi. De patru generaţii suntem buzoieni prin naştere.
Ăla este primul loc. Îmi ştergi şi Buzăul? Ce fac? Unde sunt născut? În raionul Stalin din Bucureşti?
Se vehiculează teoria că noi am ajuns în Transilvania prin secolul XII-XIII... Asta este o veche temă de propagandă: neputând să conteste majoritatea absolută a românilor, au început să spună: „da, dar voi aţi venit după noi, şi noi am fost primii ocupanţi” şi alte teorii din acestea. În Ardeal, însăşi constituirea voievodatului Transilvaniei în cadrul regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. (aşa cum a fost voievodatul Ţării Romaneşti).
Cât priveşte judeţele, să luăm două exemple: Maramureşul şi Bihorul. Sunt forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în care a încorporat Transilvania, le-a preluat şi le-a transformat în comitatele regatului. Iar mai târziu, când Ungaria a făcut dualismul cu Austria , a reînfiinţat toate judeţele. Judeţele din Transilvania sunt judeţele care s-au constituit de-a lungul vremilor. Atât de puternică era instituţia, încât Austro-Ungaria a extins această instituţie a comitatelor, echivalentă cu judeţele, pe toată Ungaria mare, aceea din 1867.
Tot ce am înşirat până acuma, acei paşi mai mari sau mai mici pentru destrămarea unităţii teritoriale şi a demnităţii româneşti, merg toate ca un şuvoi către o singură ţintă, suprimarea articolului 1 din Constituţie: România este stat naţional, unitar, suveran şi indivizibil. Asta le trebuie, asta vor să suprime. Şi o suprimă în momentul în care, în conştiinţa elevilor din liceu, dispare Istoria românilor ca materie de învăţământ, sau când cetăţenii dintr-o urbe nu mai au conştiinţa că sunt români. Poate nici măcar că sunt bucureşteni sau braşoveni, ci aşa, nişte cetăţeni în derivă printr-o regiune de dezvoltare, numerotată cu 1, 2, 3, 4 sau 5.
Dacă doriţi să rememoraţi, sau să vedeţi pentru prima oară, cine au fost cei care au distrus judeţele României, să ne întoarcem în 1950, ca să vă arăt o lege adoptată de Marea Adunare Naţională, chiar în anul care reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aş spune cel mai urât, cel mai trist şi cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a României. E vorba de Legea nr. 5 din 1950, cea care desfiinţa judeţele României, şi o făcea sub conducere sovietică.
Astăzi, la Punctul de Întâlnire am adus un extras:
„Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române. În temeiul art. 38 din Constituţia Republicii Populare Române, văzând Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 935 din 31 august 1950, adoptă următoarea lege pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române. Articolul 1”... Fiţi foarte atenţi la acest articol 1, fiindcă argumentaţia comuniştilor sovietici din anii ’50 sea mănă foarte mult cu ceea ce oferă astăzi ca motivaţie, regimul Antonescu-Ponta. Tot sub masca bunăstării economice şi a atragerii unor fonduri şi a cooperării dintre tot felul de persoane fizice şi juridice,
sub aceeaşi motivaţie ne este propusă acum, ca şi atunci, desfiinţarea judeţelor.
Iată aşadar ce spune acest articol 1: „Pentru asigurarea dezvoltării industriei şi agriculturii, în scopul construirii socialismului şi a ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru a înlesni cât mai mult apropierea aparatului de Stat de poporul muncitor, pentru a contribui cât mai temeinic la asigurarea rolului politic conducător al clasei muncitoare şi la întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, TERITORIUL ROMÂNIEI SE ÎMPARTE ÎN: REGIUNI; ORAŞE; RAIOANE.
Regiunile din Republica Populară Română şi capitalele lor sunt:...”
Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma. Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă identitatea, sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării. Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de astăzi
apară pe altcineva, dar nu obştea românească.
De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie să spună NU. „Nu!” – la ceea ce se pregăteşte în momentul de faţă şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră din totdeauna.
Autor: Prof. Acad. DINU C. GIURESCU
miercuri, 11 decembrie 2013
Ti-ai dracului de revolutionari pe face bucile mari !
Ti-ai dracului de revolutionari de televizor si calculator !
E luna CADOURILOR, pulifricilor si nici macar 50 de likeuri n-am vazut de la voi pe pagina mea: DSCLEX !
Nu-i bai, vine 2014 si o sa va umple copiatorul si adormitul maicii domnului de CADOURI: carti de indentitate biometrice si botnite !
Ultima modificare: a aprut in C.I. si o rubrica anatomica speciala ceruta de purtatorii de albastrul Marii Negre !
La domni o sa se inscrie lungimea si grosimea, ... iar la doamne ingustimea si adancimea !
In acest fel organili, organili de stat nu alea sexuale, ca doar sex aveti in cap perversilor, deci: organili se pun la adapost de boalele cu transmitere bulanoasa !
De acu in colo si la vale si la deal, degeaba v-ati scremut voi sa va luati gipan, ca in buletinul biometric o sa scrie 1/8" - adica o optime de tzol = sulica de linjinier la APACA !
Zbang !
"- Va rugam sa coborati din masina, sa puneti mainile pe capota si sa nu dati din buci pana nu terminam controlul anal !
- Ca la ce sulica scrie in C.I. ca aveti, dvs. precis faceti trafic anal de droguri, doar ca sa platiti ACCIZA la motorina !"
Zbang !
Eeeeeee ... scrie in C.I. ca ai manatarca parlamentara, guvernamentala, "de servicii", de ... de 5, 10, 15 tzoli .... alt film, alta poveste, ... una de dragoste ca in Titanic !
Se intinde bulangiul pe asfalt, te roaga frumos sa te stergi energic la cur cu el si scoate din buzunar juma din perdeaua sufrageriei personale, ca ti-o stergi dupa ce i-ai juisat in gura !
Ce buna e Informatica aplicata la structura sociala !!!
P.S.
Aica passsst !
Stiu un doctor, un doctor .... de .... intelegeti voi, de alea de acolo de jos, lowtech curat neica, stie sa ti-o faca "bold", fara sa umbli 30 de minute zilnic, cu 5 kile agatate de ea.
Baiat subtire, cu scoala, din sistem ..., traditionalist, nici nu cere mult...
Te deranjeaza doar o data pe luna, la o bere.
Stai linistit, berea o da el la tine in bucatarie, asa ... ca sa stati si voi intim, ca intre barbati, tu doar dai din gusa, ancestral si traditional !
Cum adica ce dai din gusa ?
Pai pe onegistul de la 7 care vrea apa pura la robinet, pe curva aia de la 3 care nu stie decat sa-l reguleze pe Ponta in gura, ca nu mai are bani de benzina, precis mai e si o baba ramolita pe la 10, care perturba zilnic linistea publica cu "iar s-a scumpit painea maica" ....
Iar daca e toti pesedisti in bloc, dai din casa ca asa e mai frumoasa (viata) !
Ala il linge'n cur pe 7 case, ala o tamaiaza pe cucuvea, la nea, .... la nea ..., a inceput sa duhneasca a hoit de cati morti a dezgropat ca sa-si faca armata ca in "Mumia 4"...
Basca ca (si de la asta pute) vrea sa-l sape si pe specialistul in raliuri al partidului.
Vezi mai bulache ca nu sti sa traiesti, ia canta si tu:
Ce frumoasa este viata,
Cand te scoli de dimineata.
Cu noi nimeni nu se pune,
Cand plecam in misiune.
Suntem practic pusi pe treaba,
Tactic si fara de graba.
Romania e a noastra,
Sclavii sar pe fereastra !
Ati inteles ?
Hai ...
La Anu si la Multi Ani !
Eu raman sa sting lumina,
Daca nu ma calca masina !
E luna CADOURILOR, pulifricilor si nici macar 50 de likeuri n-am vazut de la voi pe pagina mea: DSCLEX !
Nu-i bai, vine 2014 si o sa va umple copiatorul si adormitul maicii domnului de CADOURI: carti de indentitate biometrice si botnite !
Ultima modificare: a aprut in C.I. si o rubrica anatomica speciala ceruta de purtatorii de albastrul Marii Negre !
La domni o sa se inscrie lungimea si grosimea, ... iar la doamne ingustimea si adancimea !
In acest fel organili, organili de stat nu alea sexuale, ca doar sex aveti in cap perversilor, deci: organili se pun la adapost de boalele cu transmitere bulanoasa !
De acu in colo si la vale si la deal, degeaba v-ati scremut voi sa va luati gipan, ca in buletinul biometric o sa scrie 1/8" - adica o optime de tzol = sulica de linjinier la APACA !
Zbang !
"- Va rugam sa coborati din masina, sa puneti mainile pe capota si sa nu dati din buci pana nu terminam controlul anal !
- Ca la ce sulica scrie in C.I. ca aveti, dvs. precis faceti trafic anal de droguri, doar ca sa platiti ACCIZA la motorina !"
Zbang !
Eeeeeee ... scrie in C.I. ca ai manatarca parlamentara, guvernamentala, "de servicii", de ... de 5, 10, 15 tzoli .... alt film, alta poveste, ... una de dragoste ca in Titanic !
Se intinde bulangiul pe asfalt, te roaga frumos sa te stergi energic la cur cu el si scoate din buzunar juma din perdeaua sufrageriei personale, ca ti-o stergi dupa ce i-ai juisat in gura !
Ce buna e Informatica aplicata la structura sociala !!!
P.S.
Aica passsst !
Stiu un doctor, un doctor .... de .... intelegeti voi, de alea de acolo de jos, lowtech curat neica, stie sa ti-o faca "bold", fara sa umbli 30 de minute zilnic, cu 5 kile agatate de ea.
Baiat subtire, cu scoala, din sistem ..., traditionalist, nici nu cere mult...
Te deranjeaza doar o data pe luna, la o bere.
Stai linistit, berea o da el la tine in bucatarie, asa ... ca sa stati si voi intim, ca intre barbati, tu doar dai din gusa, ancestral si traditional !
Cum adica ce dai din gusa ?
Pai pe onegistul de la 7 care vrea apa pura la robinet, pe curva aia de la 3 care nu stie decat sa-l reguleze pe Ponta in gura, ca nu mai are bani de benzina, precis mai e si o baba ramolita pe la 10, care perturba zilnic linistea publica cu "iar s-a scumpit painea maica" ....
Iar daca e toti pesedisti in bloc, dai din casa ca asa e mai frumoasa (viata) !
Ala il linge'n cur pe 7 case, ala o tamaiaza pe cucuvea, la nea, .... la nea ..., a inceput sa duhneasca a hoit de cati morti a dezgropat ca sa-si faca armata ca in "Mumia 4"...
Basca ca (si de la asta pute) vrea sa-l sape si pe specialistul in raliuri al partidului.
Vezi mai bulache ca nu sti sa traiesti, ia canta si tu:
Ce frumoasa este viata,
Cand te scoli de dimineata.
Cu noi nimeni nu se pune,
Cand plecam in misiune.
Suntem practic pusi pe treaba,
Tactic si fara de graba.
Romania e a noastra,
Sclavii sar pe fereastra !
Ati inteles ?
Hai ...
La Anu si la Multi Ani !
Eu raman sa sting lumina,
Daca nu ma calca masina !
joi, 12 septembrie 2013
Despre futaiuri intre colegi si in special intre triburi ! :)
Am sters articolul asta !
Adevarul este ca la o anumita varsta te enervezi din cacaturi, de 1.000 de ori mai mult decat la 25 de ani !
Culmea este ca atat eu, cat si amicul meu, aveam amandoi dreptate, dar orgoliul prevaleaza la varsta noastra.
Asa ca ne-am certat .... degeaba !
Dupa doua zile am realizat, amandoi, imbecilitatea "corectitudinii politice" in care ne crispasem fiecare, asa ca fara nici o ironie, ne-am "pupat (in) Piata Independentei", ca in Caragiale !
Zicea cineva, ca certurile iti aduc bucuria reimpacarii.
Zicea despre indragostiti.
Dar sa stiti ca e valabil si intre amici.
Cand realizezi ca te-ai certat degeaba, parca e mai dulce prietenia !
Adevarul este ca la o anumita varsta te enervezi din cacaturi, de 1.000 de ori mai mult decat la 25 de ani !
Culmea este ca atat eu, cat si amicul meu, aveam amandoi dreptate, dar orgoliul prevaleaza la varsta noastra.
Asa ca ne-am certat .... degeaba !
Dupa doua zile am realizat, amandoi, imbecilitatea "corectitudinii politice" in care ne crispasem fiecare, asa ca fara nici o ironie, ne-am "pupat (in) Piata Independentei", ca in Caragiale !
Zicea cineva, ca certurile iti aduc bucuria reimpacarii.
Zicea despre indragostiti.
Dar sa stiti ca e valabil si intre amici.
Cand realizezi ca te-ai certat degeaba, parca e mai dulce prietenia !
sâmbătă, 24 august 2013
Despre portofele, apocalipsa, ziaristi, imbecilitate, evrei, americani si arabi !
Nu sufar de maladia aia cu teoria conspiratiei cu toate ca ... daca mi-ar atarna portofelul cat al lui Bill Gates, macar cat al lui, pentru ca umbla vorba ca "e" unii care au de 1.000 de ori mai mult ca el, precis ar avea loc o fuziune neurala in creierasul meu atrofiat si mi-as dori o coroana. Macar a Pamantului, daca nu si cea a lui Marte !
Din fericire e ca o ceapa, multe "foi" si nimic intre ele.
Portofelul, nu creierasul !
Asa ca stau pe banca'n Cismigiu si privesc extaziat cum vine APOCALIPSA !
Nu apocalipsa prezisa de maiasi, de Nostradamus, de Rasputin sau nu mai stiu ce guru decedat de secole in India, ci apocalipsa imbecilitatii umane !
Sa ma explic.
Un nene, unul Murphy, zicea ca fiecare angajat promovat isi stinge limita incompetentei si finalmente se intoarce la munca "de jos".
Pentru ca ce altceva este, decat munca de salahor, de "excavator" lipovean, sa scri in nestire, sa citezi sau sa-ti trimiti de 5 ori pe zi "amicii" de pe facebook catre articole ce descriu mizeria umana din comunitatea tiganilor ?
Si nu catre mizeria in care traiesc furii de gaini, ci catre cea a autoincoronatelor tigve tiganesti !
Si ca sa nu existe dubii, ca sa nu ma acuze cineva ca o dau dupa piersic, rusinica doamna Angela Tocila !
Despre ceva romanas care a revolutionat ..."economia mondiala" nu puteati scrie ? Ar fi fost impotriva "curentului" ?
Sa lasam plaiurile autohtone si sa urmarim firul rosu al imbecilizarii populatiilor in ... Israel, unde s-a terminat concursul "Miss Holocaust", iar o doamana de "origine romana" a luat locul 2 !
Faptul ca marele ziarist de la Adevarul, dl. Arvunescu (o Doamne ce de comentarii s-ar putea face legat de nume), habar nu are ca evreii au o singura origine, de la primul patriarh Abraham incoace si multe tari de adoptie, nici nu mai conteaza pe langa sinistra gluma a organizarii acelui concurs !
Comemorarea evreilor ucisi de Hitler s-a implinit prin alegerea celui mai rotund posterior dintre "jidoavcele" scapate de la camera de gazare sau plutonul de executie!
Totul spre deliciul telespectatorilor, evrei sau nu, pentru ca nici nu pot sa-mi inchipui ca nu s-a transmis "world wide", cum pozeaza lasciv in sezlonguri si defileaza in costume de baie Piere Cardin, babaciunile de 80-90 de ani !
Imi si inchipui comentariile inainte de televoting:
- Eu o votez pe Rifaca, se tine bine, UITE ! Inca nu i-au ajuns tzatele in chiloti !
La antipozi, administratia Obama isi da masura perseverentei in aceiasi imbecilitate !
Urmare a indeplinirii planului cincinal si reusitei "Primaverii Arabe", prin care a adus toti extremistii musulmani la putere, pe intreg intinsul malului sudic al Mediteranei, vacarii au hotarat alarma de gradul zero si atacarea iminenta a Siriei !
Bolovanii din Arabia Saudita, Iordania, Emiratele Arabe Unite şi Turcia vor navali si ei in Siria, pentru ca ce poate fi mai inaltator decat sa omori alti musulmani in numele lui Allah !
Mai ales ca, acestor aliati ai americanilor, turul chilotilor le-a cazut in cizme de prea plinul firicii de islamistii extremisti si pauperi !
Foamea a fost motorul instalarii comunismului, din China pana in Cuba si tot foamea o sa instaleze extremismul musulman din India pana in Maroc !
Asa ca trebuie sa ma produc si eu :), amintind strigatul de lupta al istericilor musulmani, dotati cu kalasnicoave rusesti sau americane: Allah Akbar !!!
Ocazie cu care mai trebuie sa pun o intrebare.
Noi, noi romanii, cu cat o sa mai saracim participand la instaurarea "ordinei" in Siria ?
Din fericire e ca o ceapa, multe "foi" si nimic intre ele.
Portofelul, nu creierasul !
Asa ca stau pe banca'n Cismigiu si privesc extaziat cum vine APOCALIPSA !
Nu apocalipsa prezisa de maiasi, de Nostradamus, de Rasputin sau nu mai stiu ce guru decedat de secole in India, ci apocalipsa imbecilitatii umane !
Sa ma explic.
Un nene, unul Murphy, zicea ca fiecare angajat promovat isi stinge limita incompetentei si finalmente se intoarce la munca "de jos".
Pentru ca ce altceva este, decat munca de salahor, de "excavator" lipovean, sa scri in nestire, sa citezi sau sa-ti trimiti de 5 ori pe zi "amicii" de pe facebook catre articole ce descriu mizeria umana din comunitatea tiganilor ?
Si nu catre mizeria in care traiesc furii de gaini, ci catre cea a autoincoronatelor tigve tiganesti !
Si ca sa nu existe dubii, ca sa nu ma acuze cineva ca o dau dupa piersic, rusinica doamna Angela Tocila !
Despre ceva romanas care a revolutionat ..."economia mondiala" nu puteati scrie ? Ar fi fost impotriva "curentului" ?
Sa lasam plaiurile autohtone si sa urmarim firul rosu al imbecilizarii populatiilor in ... Israel, unde s-a terminat concursul "Miss Holocaust", iar o doamana de "origine romana" a luat locul 2 !
Faptul ca marele ziarist de la Adevarul, dl. Arvunescu (o Doamne ce de comentarii s-ar putea face legat de nume), habar nu are ca evreii au o singura origine, de la primul patriarh Abraham incoace si multe tari de adoptie, nici nu mai conteaza pe langa sinistra gluma a organizarii acelui concurs !
Comemorarea evreilor ucisi de Hitler s-a implinit prin alegerea celui mai rotund posterior dintre "jidoavcele" scapate de la camera de gazare sau plutonul de executie!
Totul spre deliciul telespectatorilor, evrei sau nu, pentru ca nici nu pot sa-mi inchipui ca nu s-a transmis "world wide", cum pozeaza lasciv in sezlonguri si defileaza in costume de baie Piere Cardin, babaciunile de 80-90 de ani !
Imi si inchipui comentariile inainte de televoting:
- Eu o votez pe Rifaca, se tine bine, UITE ! Inca nu i-au ajuns tzatele in chiloti !
La antipozi, administratia Obama isi da masura perseverentei in aceiasi imbecilitate !
Urmare a indeplinirii planului cincinal si reusitei "Primaverii Arabe", prin care a adus toti extremistii musulmani la putere, pe intreg intinsul malului sudic al Mediteranei, vacarii au hotarat alarma de gradul zero si atacarea iminenta a Siriei !
Bolovanii din Arabia Saudita, Iordania, Emiratele Arabe Unite şi Turcia vor navali si ei in Siria, pentru ca ce poate fi mai inaltator decat sa omori alti musulmani in numele lui Allah !
Mai ales ca, acestor aliati ai americanilor, turul chilotilor le-a cazut in cizme de prea plinul firicii de islamistii extremisti si pauperi !
Foamea a fost motorul instalarii comunismului, din China pana in Cuba si tot foamea o sa instaleze extremismul musulman din India pana in Maroc !
Asa ca trebuie sa ma produc si eu :), amintind strigatul de lupta al istericilor musulmani, dotati cu kalasnicoave rusesti sau americane: Allah Akbar !!!
Ocazie cu care mai trebuie sa pun o intrebare.
Noi, noi romanii, cu cat o sa mai saracim participand la instaurarea "ordinei" in Siria ?
sâmbătă, 6 iulie 2013
Modelul Rașid pentru polițaiul șef din România
Sa nu va inchipuiti ca m-a lovit damblaua si am devenit brusc filo-rus. :)
Dar totul are o limita, pana si in Romania !
Ia mai manati mai flacai, poate reducem si noi "administratia" la jumatate !!!
AŞA ARATĂ LEGEA ÎN RUSIA
Ruşii nu au nici DNA, nici ANI, nici DIICOT, nici alte mii de instituţii şi organisme care să lupte cu corupţia, aşa cum are România.
În schimb ruşii îl au pe Raşid Gumarovici Nurgaliev (vezi fotografia), general-colonel, ministrul Poliţiei şi al Afacerilor Interne, fost KGB-ist.
Recent, din ordinul lui Nurgaliev, toţi cei 1,4 milioane de poliţişti ruşi în frunte cu cei 340 de generali au trecut prin Comisia Specială de Reatestare Profesională care i-au verificat şi la măsele şi la portofele. Cu alte cuvinte, le-au fost controlate cunoştinţele profesionale, dar şi averile. Poliţistul care nu a fost în măsură să-şi justifice averea a rămas fără ea, considerându-se că a fost furată, iar el a luat drumul coloniilor de muncă de pe lângă Cercul Polar. Scurt.
Printre cei respinşi la examenul de reatestare pe posturi s-au aflat şi 21 de generali ruşi de poliţie.
În cele din urmă, din 1,4 milioane de poliţişti ruşi, au mai rămas 800000 ( opt sute de mii). “Puţini, dar buni!” a remarcat mulţumit ministrul Nurgaliev.
Comisiile de reexaminare au descoperit poliţişti ruşi posesori de cinci sau şase case, posesori de magazine, restaurante sau chiar hoteluri. Unii dintre ei erau chiar patroni de mici bănci.
Rashid Nurgaliev, un general extrem de respectat şi iubit de ruşi, cunoscut pentru sobrietatea şi viaţa lui austeră, a examinat listele cu respectivii ofiţeri şi a întrebat mirat: “Dar pentru ce mai stăteau ăştia aici în Poliţie dacă ei milionari? Cine-i ţinea pe aceşti indivizi în funcţii? Şi ce rezultate aveau aceşti veritabili oligarhi ca simpli sergenţi de poliţie? Probabil că aveau nişte rezultate fenomenale şi erau dedicaţi cu trup şi suflet muncii de poliţie dacă, putrezi de bogaţi fiind, ei patrulau noaptea pe străzi ca să prindă hoţii! Vreau să văd rezultatele muncii lor!”
Ministrul Nurgaliev nu a avut ce vedea, pentru că rezultatele cu pricina nu existau. Ca atare au zburat din posturi şi cei care îi toleraseră în funcţii pe primii.
Nu ar fi rău ca exemplul ruşilor să fie preluat urgent şi de Ministerul Român de Interne, dar şi de alte ministere din România.
Există sute de mii de funcţionari români de stat (mai ales la primării şi prefecturi), de poliţişti şi militari români, de directori ai unor companii de stat, de funcţionari prin diferite ministere care dacă ar fi luaţi acum la un control serios nu şi-ar putea justifica nici măcar zece la sută din averile pe care le deţin.
Există poliţişti, jandarmi, militari şi funcţionari români care posedă la ţară adevărate moşii. Mai mult decât atât, unii au proprietăţi prin străinătate, deţin case şi hoteluri sau pensiuni. Au contractate împrumuturi la bănci de milioane de euro. Mulţi dintre ei au acţiuni la diferite companii Practic sunt multimilionari. Singura spaimă reală cu care se confruntă aceşti poliţişti şi funcţionari este, în mod paradoxal, spaima de a nu fi daţi afară din “serviciul la stat”.
Deşi România a revenit la capitalismul chiaburesc de acum o sută de ani de care este foarte mândră, noii moşieri şi chiaburi ai României nu se găsesc pe haturile şi ogoarele ţării ci prin birourile MAI sau prin inspectoratele Poliţiei şi ale Jandarmeriei.
O mafie de nivel naţional s-a format şi în sistemul militar de pensii.
O simplă privire aruncată asupra listelor de pensii militare arată diferenţe scandaloase şi absconse. Militari cu acelaşi grad primesc pensii extreme (unul de o 150 de euro, altul de 4000 de euro) sub pretextul că unul dintre ei a ieşit la pensie cu câţiva ani mai devreme decât celălalt sau că unul a avut “munci de răspundere” în timp ce altul nu a avut aşa ceva. Aşa se face că în România de azi există plutonieri cu pensii de două sau de trei ori mai mari decât ale unui colonel.
Dar mai presus decât toate acestea stă neputinţa Justiţiei române de a lua măsuri contra celor care s-au îmbogăţit prin furt şi şantaj.
Presa a făcut mare tam-tam în legătură cu cazul ministrului Dan Ioan Popescu căruia i s-a pus sechestru pe bunurile deţinute a căror provenienţă nu a putut fi justificată (circa un milion de euro).
Totuşi, respectivul nu a păţit nimic. Iar în România există sute de mii de proprietari care nu pot justifica în nici un fel vilele, terenurile, conturile de milioane de euro pe care le deţin sau lăzile burduşite cu sute de kilograme de aur cu care posesorii nemaiştiind ce să facă îşi poleiesc maşinile cu el. De ce nu verifică statul aceste averi?
Nu le verifică pentru că România nu are deocamdată un Nurgaliev.
Stan VALENTINEAN
Dar totul are o limita, pana si in Romania !
Ia mai manati mai flacai, poate reducem si noi "administratia" la jumatate !!!
AŞA ARATĂ LEGEA ÎN RUSIA
Ruşii nu au nici DNA, nici ANI, nici DIICOT, nici alte mii de instituţii şi organisme care să lupte cu corupţia, aşa cum are România.
În schimb ruşii îl au pe Raşid Gumarovici Nurgaliev (vezi fotografia), general-colonel, ministrul Poliţiei şi al Afacerilor Interne, fost KGB-ist.
Recent, din ordinul lui Nurgaliev, toţi cei 1,4 milioane de poliţişti ruşi în frunte cu cei 340 de generali au trecut prin Comisia Specială de Reatestare Profesională care i-au verificat şi la măsele şi la portofele. Cu alte cuvinte, le-au fost controlate cunoştinţele profesionale, dar şi averile. Poliţistul care nu a fost în măsură să-şi justifice averea a rămas fără ea, considerându-se că a fost furată, iar el a luat drumul coloniilor de muncă de pe lângă Cercul Polar. Scurt.
Printre cei respinşi la examenul de reatestare pe posturi s-au aflat şi 21 de generali ruşi de poliţie.
În cele din urmă, din 1,4 milioane de poliţişti ruşi, au mai rămas 800000 ( opt sute de mii). “Puţini, dar buni!” a remarcat mulţumit ministrul Nurgaliev.
Comisiile de reexaminare au descoperit poliţişti ruşi posesori de cinci sau şase case, posesori de magazine, restaurante sau chiar hoteluri. Unii dintre ei erau chiar patroni de mici bănci.
Rashid Nurgaliev, un general extrem de respectat şi iubit de ruşi, cunoscut pentru sobrietatea şi viaţa lui austeră, a examinat listele cu respectivii ofiţeri şi a întrebat mirat: “Dar pentru ce mai stăteau ăştia aici în Poliţie dacă ei milionari? Cine-i ţinea pe aceşti indivizi în funcţii? Şi ce rezultate aveau aceşti veritabili oligarhi ca simpli sergenţi de poliţie? Probabil că aveau nişte rezultate fenomenale şi erau dedicaţi cu trup şi suflet muncii de poliţie dacă, putrezi de bogaţi fiind, ei patrulau noaptea pe străzi ca să prindă hoţii! Vreau să văd rezultatele muncii lor!”
Ministrul Nurgaliev nu a avut ce vedea, pentru că rezultatele cu pricina nu existau. Ca atare au zburat din posturi şi cei care îi toleraseră în funcţii pe primii.
Nu ar fi rău ca exemplul ruşilor să fie preluat urgent şi de Ministerul Român de Interne, dar şi de alte ministere din România.
Există sute de mii de funcţionari români de stat (mai ales la primării şi prefecturi), de poliţişti şi militari români, de directori ai unor companii de stat, de funcţionari prin diferite ministere care dacă ar fi luaţi acum la un control serios nu şi-ar putea justifica nici măcar zece la sută din averile pe care le deţin.
Există poliţişti, jandarmi, militari şi funcţionari români care posedă la ţară adevărate moşii. Mai mult decât atât, unii au proprietăţi prin străinătate, deţin case şi hoteluri sau pensiuni. Au contractate împrumuturi la bănci de milioane de euro. Mulţi dintre ei au acţiuni la diferite companii Practic sunt multimilionari. Singura spaimă reală cu care se confruntă aceşti poliţişti şi funcţionari este, în mod paradoxal, spaima de a nu fi daţi afară din “serviciul la stat”.
Deşi România a revenit la capitalismul chiaburesc de acum o sută de ani de care este foarte mândră, noii moşieri şi chiaburi ai României nu se găsesc pe haturile şi ogoarele ţării ci prin birourile MAI sau prin inspectoratele Poliţiei şi ale Jandarmeriei.
O mafie de nivel naţional s-a format şi în sistemul militar de pensii.
O simplă privire aruncată asupra listelor de pensii militare arată diferenţe scandaloase şi absconse. Militari cu acelaşi grad primesc pensii extreme (unul de o 150 de euro, altul de 4000 de euro) sub pretextul că unul dintre ei a ieşit la pensie cu câţiva ani mai devreme decât celălalt sau că unul a avut “munci de răspundere” în timp ce altul nu a avut aşa ceva. Aşa se face că în România de azi există plutonieri cu pensii de două sau de trei ori mai mari decât ale unui colonel.
Dar mai presus decât toate acestea stă neputinţa Justiţiei române de a lua măsuri contra celor care s-au îmbogăţit prin furt şi şantaj.
Presa a făcut mare tam-tam în legătură cu cazul ministrului Dan Ioan Popescu căruia i s-a pus sechestru pe bunurile deţinute a căror provenienţă nu a putut fi justificată (circa un milion de euro).
Totuşi, respectivul nu a păţit nimic. Iar în România există sute de mii de proprietari care nu pot justifica în nici un fel vilele, terenurile, conturile de milioane de euro pe care le deţin sau lăzile burduşite cu sute de kilograme de aur cu care posesorii nemaiştiind ce să facă îşi poleiesc maşinile cu el. De ce nu verifică statul aceste averi?
Nu le verifică pentru că România nu are deocamdată un Nurgaliev.
Stan VALENTINEAN
vineri, 5 iulie 2013
Încă un Katyn, dar românesc – Lagărul de prizonieri de la Bălți
Masacrarea prizonierilor români din lagarul de la Bălți, un genocid ascuns timp de 50 de ani
Un document cutremurător, o succintă relatare a masacrului comis de către militarii N.K.V.D. în anul 1944, la marginea orașului Bălți din Basarabia.
Textul scris în anul 1994 este la fel de actual și astăzi. Călugării români de la Sf. Munte Athos au primit, prin căi ocolite, o scrisoare zguduitoare din partea Ierodiaconului Ieronim Șchiopu de la Bălți, Basarabia, care relata masacrul comis, acel îngrozitor masacru despre care s-a scris prea puțin și prea târziu.
Putem lua exemplu de la evrei, trebuie să-l facem cunoscut întregii planete. Victimele de la Bălți sunt morții noștri, sunt cei ce au apărat Țara și Neamul. Prizonieri fiind, au fost uciși mișelește pentru singura vină de a fi fost militari români care și-au făcut datoria. La fel și prizonierii militari germani, unguri, polonezi, cehi… După cum se poate constata, nici Rusia, nici Occidentul nu ne recunosc dreptul de a ne cinsti morții! Încă o dată istoria o scriu cei puternici – „învingătorii”.
În jurul Regelui Mihai se vântura o faună pertriță, o șleahtă de oportuniști care și-au adus contribuția funestă la marea trădare națională de la 23 august 1944. „La începutul lunii iulie 1944, o vizită discretă la Iași a generalului Aurel Aldea, trimis de rege pentru a se întâlni cu generalul Racoviță, a prilejuit întocmirea unui plan strategic, în sensul preconizat de Bodnaraș-Dămăceanu pentru deschiderea frontului în «Poarta Iașiului», iar la sfârșitul lunii iulie 1944, Bodnaraș i-a comunicat lui Stalin toate detaliile necesare: deschiderea programată a frontului; zona deschiderii; data prevăzută – 20 august.
Pentru materializarea planului, Stalin a ordonat încetinirea ritmului ofensivei sovietice pe frontul din Polonia și transferarea de trupe pe frontul din Moldova, în sectorul stabilit.”[1]
Arestarea Mareșalului Ion Antonescu de către Regele Mihai, cu sprijinul nemijlocit al camarilei sale, apoi difuzarea prin postul de radio, în seara nefastei zile a Neamului Românesc – 23 august 1944 – a „Proclamației către țară”[2], a însemnat, în fapt, o capitulare necondiționată. Militarilor români li s-a ordonat să nu riposteze inamicului, iar acesta, avertizat din timp prin Bodnăraș, a dat prilejul nesperat Armatei Roșii să înceapă distrugerea Armatei Române și ocuparea întregului teritoriu al țării.
În intervalul 23 august-12 septembrie 1944 (perioadă în care România s-a găsit în situația de a avea inamici atât pe fostul aliat, Germania, cât și pe inamicul de până atunci, Uniunea Sovietică), în jur de 170.000 de militari români, lipsiți prin ordin regal de dreptul de a se apăra, au fost luați prizonieri de către sovietici.
Au urmat deportările, masacrele, crimele abominabile ale asasinilor N.K.V.D., ascunse timp de decenii și, regretabil, ascunse și astăzi.
1944 – Masacrul prizonierilor de la Bălți
„În anul 1944, la năvala hoardelor rusești care au invadat Basarabia, Armata Roșie a făcut zeci de mii de prizonieri militari. În orașul Bălți au fost concentrați cca. 50.000 de militari români, care ținuseră piept hoardelor dezlănțuite. Dintre cei 50.000 de militari, 80% erau români, iar ceilalți erau aproximativ: 5.000 germani, 2.000 unguri, iar restul cehi și polonezi.
În nord-estul orașului, unde curge râul Răut și se formează mlaștini, KGB a găsit locul cel mai nimerit să amplaseze lagărul îngonjurat cu garduri înalte de sârmă ghimpată. Chinurile acelor prizonieri erau de neînchipuit: foamea era flagelul numărul unu, însoțit de lipsa de higienă; bolile, frigul și umezeala produceau decese fără număr.
Din acel lagăr unii mai curajoși au evadat, dar au fost mitraliați. Totuși, au mai fost și fugari scăpați, pe care nu i-a găsit nimeni, decât că s-au făcut singuri cunoscuți, după destrămarea Uniunii Sovietice. Informații despre crimele petrecute în acest lagăr s-au publicat în „Curierul de Nord” din orașul Bălți, săptămânal al Basarabiei de Nord. Ziarul mai apare și acum, dar ștrangulat și amenințat de către cei care urăsc tot ce este românesc. Din declarațiile celor evadați s-au stabilit crimele KGB săvârșite la Bălți.
Toți cei 50.000 de prizonieri au fost împușcați în ceafă de militarii KGB-ului (corect N.K.V.D.-ului – n.r.) și aruncați în șanțurile mocirloase pe care tot ei le-au săpat la ordin (exemplu tipic al asasinilor KGB-iști (corect N.K.V.D.-iști – n.r.), întocmai ca în cazul Katynului, unde diferă numai numărul celor asasinați).
Îndată ce au fost date în vileag cele întâmplate, s-au făcut sondaje în mlaștini, în anii 1991-1992, iar rezultatele au fost cutremurătoare: nici hârlețele, nici lopețile nu au mai putut fi utilizate din cauza mulțimii scheletelor și osemintelor răspândite în acele mocirle. Inimile îndurerate ale evlavioșilor creștini și ale celor da la săptămânalul „Curierul de Nord”, i-au împins să facă o piramidă de oase și cranii, care au fost strânse pe un loc mai uscat, peste care s-a așternut o mare cantitate de pământ bătătorit și s-a ridicat în felul acesta un delușor mai înalt, o moviliță în trepte, tot din țărână, iar pe partea ei de sus s-a așezat o troiță.
Troița de lemn sculptat a fost darul credincioșilor din raionul Rășcani, din apropierea Bălților. Pe data de 7 mai 1992, s-a sfințit această troiță de către Preasfințitul Petre de Bălți, cu sobor de preoți și monahi, la care sfințire au participat mii de credincioși români și autorități orășenești. Atunci, cu ocazia cuvântului solemn, întocmit de Ierodiaconul Nicodim Șchiopu, s-a lansat chemarea ca pe acel loc să se construiască o „Biserică sau Mănăstirea oaselor”, pentru ca zi și noapte, prea cuvioșii monahi și prea cucernicii preoți să pomenească sufletele celor 50.000 de martiri nevinovați, uciși mișelește cu gloanțe trase în ceafă, de către militarii sovietici.
Preasfințitul Petru de Bălți a investit ca paroh al viitorei „Biserici a oaselor” pe tânărul preot Valeriu Cernei, fost cancelar al Eparhiei Bălți. După aceea, lucrurile au luat o întorsătură tragică: Presfințitul Petru a fost atacat cu arme și bâte chiar la sediul Palatului Episcopal, de un grup de călugări și preoți, adepți ai Arhiepiscopului Vladimir Cântăreanu, care ține de Patriarhia de Moscova.
Atacurile au fost extinse și la cele două mânăstiri din Eparhia de Bălți și mai continuă și astăzi, după doi ani, împotriva a tot ce este românesc. În scaunul episcopal s-a așezat șeful agresorilor moscoviți, arhimandritul trădător Marcel Mihăescu. Biserica a rămas numai în proiect, un plan făcut de arhitecți inimoși, din cauza lipsei de fonduri, din cauza sărăciei în care se zbate Biserica Românească din Basarabia, sub persecuția moscovită.
Oare de ce nu se vorbește nimic despre acest genocid împotriva poporului român? De ce nu se stabilește adevărul în privința masacrelor făcute împotriva neamului nostru? Aceste crime monstruoase trecut însă sub tăcere, nu sunt oare tot un Holocaust? Aici se încheie cutremurătoarea scrisoare a cucerniciei sale, Ierodiaconul Nicodim Șchiopu. (Nicolae D. Rusu)
Nota redacției: Textul de mai sus a fot reprodus respectând ad-literam texul tipărit în ziarul
„Curierul de Nord” (foto)
Există unele analogii ale evenimentelor și, în mod firesc, apar întrebări. După Al Doilea Război Mondial, evreii au intreprins o campanie îndreptățită, dar foarte agresivă pentru mondializarea, sacralizarea și „valorificarea” holocaustului, ceea ce l-a determinat pe Norman Finkelstein să declare: „Campania care se desfășoară sub ochii noștri, având ca scop extorcarea de bani a statelor pentru „victime” ale holocaustului lipsite de posibilități”, instrumentată de industria holocaustului, a adus statura morală a martiriului lor la nivelul unui cazinou din Monte Carlo”[3]
Scriitorul israelian Boas Evron susține: „Conștiinta Holocaustulu este în realitate o îndoctrinare propagandistică oficială, o mașinărie agitatorică producătoare de lozinci și o viziune falsă asupra lumii, al cărui țel nu e nicidecum înțelegerea trecutului, ci manipularea prezentului”.[4]
Supremul furnizor al mistificării cunoscute sub numele „sacralizarea holocaustului”, este Elie Wiesel – împostor dovedit. Pentru Wiesel, susține istoricul american Peter Novick, „Holocaustul este efectiv o «religie a misterului»: duce în întuneric, neagă toate răspunsurile, se situează în afară, dacă nu dincolo de istorie, sfidează atât cunoașterea cât și descrierea, nu poate fi explicat, nici vizualizat, nu poate fi înțeles sau transmis în veci, marchează o destrucție a istoriei și o mutație la scara cosmică.”…
„Numai preotul-supraviețuitor e calificat să-i oficieze misterul. Orice supravietuitor are mai mult de spus decât toți istoricii la un loc despre ce s-a întâmplat. Și totuși, misterul Holocaustului este noncomunicabil. Nici măcar nu putem discuta despre el. [...] A existat un singur Holocaust.
A compara Holocaustul cu suferințele altor popoare constituie «o trădare totală a istoriei evreiești». A desacraliza sau a demistifica Holocaustul este o formă subtilă de antisemitism.”[5]
Trăim într-o epocă în care credința în Dumnezeu este ridiculizată de mulți pentru că „nu poate fi explicată rațional”, dar după concepția unora asemenea lui Wiesel, holocaustul este superior credinței în Dumnezeu, în acest caz „misterul” fiind permis.
Clamarea unicității holocaustului este ruptă de pretenția că, holocaustul nu poate fi înțeles rațional. Dacă holocaustul nu are precedent în istorie, ar trebui – după unele afirmații – să stea deasupra acesteia. În concluzie, conform acelorași principii absurde, nu poate fi înțeles prin intermediul istoriei: „este unic pentru ca e inexplicabil și este inexplicabil pentru ca e unic”.
„Pentru unii mumă, pentru alții, ciumă”?
Contrar spuselor nestimatului neprieten al românilor, Elie Wiesel, propaganda exacerbată care nu permite compararea suferințele evreilor cu suferințele altor popoare poate fi numită terorism intelectual.
Spre diferență de cei ca Elie Wiesel, care urăsc oricare altă nație decât a lor, îmi respect și iubesc poporul din care fac parte, dar nimic nu mă împiedică să le respect pe toate celelalte, deopotrivă.
Din punct de vedere existențial toți suntem egali în fața Creatorului Suprem și povestea cu „poporul ales” n-are decât să o creadă cine vrea. Eu, unul, nu știu cine l-a „ales”, când și pentru ce. Cu ce sunt mai buni sau mai răi evreii uciși decât românii lipsiți de apărare, decât nemții, rușii, polonezii sau alte nații?
Cu ce sunt mai presus morții evrei decât polonezii asasinați la Katyn sau decât prizonierii români, nemți și unguri masacrați la Bălți? „Pentru unii mumă, pentru alții, ciumă”?
Astăzi, după 68 de ani de la comitere, privit din alt unghi, cazul masacrului de la Bălți poate fi analizat și altfel.
În România, instituția Bisericii este respectată și de stat și de popor, chiar dacă printre înalții demnitari ai Parlamentului European se află persoane care nu o agreează, precum însuși Președintele acestei instituții, care i-a numit pe slujitorii bisericii noastre „corbi negri”.
În România ultimilor douăzeci de ani au fost înălțate sute de lăcașuri monahale sau bisericești. Oare Înalții prelați ai Bisericii Ortodoxe Române (B.O.R.) nu pot sau nu vor să-i susțină pe frații lor din România de pe malul stâng al Prutului?
Dacă greșesc, rog să fiu corectat, dar nu am auzit de vreun protest al B.O.R. în legătură cu batjocorirea Episcopului de Bălți, aflat în subordinea B.O.R.. Cum ajută BOR credincioșii români de pe Valea Timocului, din nordul Bucovinei (Ucraina) sau Herța, din Bulgaria sau Ungaria?
http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/inca-un-katyn-romanesc-lagarul-de-prizonieri-de-la-balti/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+ioncoja+%28Ion+Coja%29
Un document cutremurător, o succintă relatare a masacrului comis de către militarii N.K.V.D. în anul 1944, la marginea orașului Bălți din Basarabia.
Textul scris în anul 1994 este la fel de actual și astăzi. Călugării români de la Sf. Munte Athos au primit, prin căi ocolite, o scrisoare zguduitoare din partea Ierodiaconului Ieronim Șchiopu de la Bălți, Basarabia, care relata masacrul comis, acel îngrozitor masacru despre care s-a scris prea puțin și prea târziu.
Putem lua exemplu de la evrei, trebuie să-l facem cunoscut întregii planete. Victimele de la Bălți sunt morții noștri, sunt cei ce au apărat Țara și Neamul. Prizonieri fiind, au fost uciși mișelește pentru singura vină de a fi fost militari români care și-au făcut datoria. La fel și prizonierii militari germani, unguri, polonezi, cehi… După cum se poate constata, nici Rusia, nici Occidentul nu ne recunosc dreptul de a ne cinsti morții! Încă o dată istoria o scriu cei puternici – „învingătorii”.
În jurul Regelui Mihai se vântura o faună pertriță, o șleahtă de oportuniști care și-au adus contribuția funestă la marea trădare națională de la 23 august 1944. „La începutul lunii iulie 1944, o vizită discretă la Iași a generalului Aurel Aldea, trimis de rege pentru a se întâlni cu generalul Racoviță, a prilejuit întocmirea unui plan strategic, în sensul preconizat de Bodnaraș-Dămăceanu pentru deschiderea frontului în «Poarta Iașiului», iar la sfârșitul lunii iulie 1944, Bodnaraș i-a comunicat lui Stalin toate detaliile necesare: deschiderea programată a frontului; zona deschiderii; data prevăzută – 20 august.
Pentru materializarea planului, Stalin a ordonat încetinirea ritmului ofensivei sovietice pe frontul din Polonia și transferarea de trupe pe frontul din Moldova, în sectorul stabilit.”[1]
Arestarea Mareșalului Ion Antonescu de către Regele Mihai, cu sprijinul nemijlocit al camarilei sale, apoi difuzarea prin postul de radio, în seara nefastei zile a Neamului Românesc – 23 august 1944 – a „Proclamației către țară”[2], a însemnat, în fapt, o capitulare necondiționată. Militarilor români li s-a ordonat să nu riposteze inamicului, iar acesta, avertizat din timp prin Bodnăraș, a dat prilejul nesperat Armatei Roșii să înceapă distrugerea Armatei Române și ocuparea întregului teritoriu al țării.
În intervalul 23 august-12 septembrie 1944 (perioadă în care România s-a găsit în situația de a avea inamici atât pe fostul aliat, Germania, cât și pe inamicul de până atunci, Uniunea Sovietică), în jur de 170.000 de militari români, lipsiți prin ordin regal de dreptul de a se apăra, au fost luați prizonieri de către sovietici.
Au urmat deportările, masacrele, crimele abominabile ale asasinilor N.K.V.D., ascunse timp de decenii și, regretabil, ascunse și astăzi.
1944 – Masacrul prizonierilor de la Bălți
„În anul 1944, la năvala hoardelor rusești care au invadat Basarabia, Armata Roșie a făcut zeci de mii de prizonieri militari. În orașul Bălți au fost concentrați cca. 50.000 de militari români, care ținuseră piept hoardelor dezlănțuite. Dintre cei 50.000 de militari, 80% erau români, iar ceilalți erau aproximativ: 5.000 germani, 2.000 unguri, iar restul cehi și polonezi.
În nord-estul orașului, unde curge râul Răut și se formează mlaștini, KGB a găsit locul cel mai nimerit să amplaseze lagărul îngonjurat cu garduri înalte de sârmă ghimpată. Chinurile acelor prizonieri erau de neînchipuit: foamea era flagelul numărul unu, însoțit de lipsa de higienă; bolile, frigul și umezeala produceau decese fără număr.
Din acel lagăr unii mai curajoși au evadat, dar au fost mitraliați. Totuși, au mai fost și fugari scăpați, pe care nu i-a găsit nimeni, decât că s-au făcut singuri cunoscuți, după destrămarea Uniunii Sovietice. Informații despre crimele petrecute în acest lagăr s-au publicat în „Curierul de Nord” din orașul Bălți, săptămânal al Basarabiei de Nord. Ziarul mai apare și acum, dar ștrangulat și amenințat de către cei care urăsc tot ce este românesc. Din declarațiile celor evadați s-au stabilit crimele KGB săvârșite la Bălți.
Toți cei 50.000 de prizonieri au fost împușcați în ceafă de militarii KGB-ului (corect N.K.V.D.-ului – n.r.) și aruncați în șanțurile mocirloase pe care tot ei le-au săpat la ordin (exemplu tipic al asasinilor KGB-iști (corect N.K.V.D.-iști – n.r.), întocmai ca în cazul Katynului, unde diferă numai numărul celor asasinați).
Îndată ce au fost date în vileag cele întâmplate, s-au făcut sondaje în mlaștini, în anii 1991-1992, iar rezultatele au fost cutremurătoare: nici hârlețele, nici lopețile nu au mai putut fi utilizate din cauza mulțimii scheletelor și osemintelor răspândite în acele mocirle. Inimile îndurerate ale evlavioșilor creștini și ale celor da la săptămânalul „Curierul de Nord”, i-au împins să facă o piramidă de oase și cranii, care au fost strânse pe un loc mai uscat, peste care s-a așternut o mare cantitate de pământ bătătorit și s-a ridicat în felul acesta un delușor mai înalt, o moviliță în trepte, tot din țărână, iar pe partea ei de sus s-a așezat o troiță.
Troița de lemn sculptat a fost darul credincioșilor din raionul Rășcani, din apropierea Bălților. Pe data de 7 mai 1992, s-a sfințit această troiță de către Preasfințitul Petre de Bălți, cu sobor de preoți și monahi, la care sfințire au participat mii de credincioși români și autorități orășenești. Atunci, cu ocazia cuvântului solemn, întocmit de Ierodiaconul Nicodim Șchiopu, s-a lansat chemarea ca pe acel loc să se construiască o „Biserică sau Mănăstirea oaselor”, pentru ca zi și noapte, prea cuvioșii monahi și prea cucernicii preoți să pomenească sufletele celor 50.000 de martiri nevinovați, uciși mișelește cu gloanțe trase în ceafă, de către militarii sovietici.
Preasfințitul Petru de Bălți a investit ca paroh al viitorei „Biserici a oaselor” pe tânărul preot Valeriu Cernei, fost cancelar al Eparhiei Bălți. După aceea, lucrurile au luat o întorsătură tragică: Presfințitul Petru a fost atacat cu arme și bâte chiar la sediul Palatului Episcopal, de un grup de călugări și preoți, adepți ai Arhiepiscopului Vladimir Cântăreanu, care ține de Patriarhia de Moscova.
Atacurile au fost extinse și la cele două mânăstiri din Eparhia de Bălți și mai continuă și astăzi, după doi ani, împotriva a tot ce este românesc. În scaunul episcopal s-a așezat șeful agresorilor moscoviți, arhimandritul trădător Marcel Mihăescu. Biserica a rămas numai în proiect, un plan făcut de arhitecți inimoși, din cauza lipsei de fonduri, din cauza sărăciei în care se zbate Biserica Românească din Basarabia, sub persecuția moscovită.
Oare de ce nu se vorbește nimic despre acest genocid împotriva poporului român? De ce nu se stabilește adevărul în privința masacrelor făcute împotriva neamului nostru? Aceste crime monstruoase trecut însă sub tăcere, nu sunt oare tot un Holocaust? Aici se încheie cutremurătoarea scrisoare a cucerniciei sale, Ierodiaconul Nicodim Șchiopu. (Nicolae D. Rusu)
Nota redacției: Textul de mai sus a fot reprodus respectând ad-literam texul tipărit în ziarul
„Curierul de Nord” (foto)
Există unele analogii ale evenimentelor și, în mod firesc, apar întrebări. După Al Doilea Război Mondial, evreii au intreprins o campanie îndreptățită, dar foarte agresivă pentru mondializarea, sacralizarea și „valorificarea” holocaustului, ceea ce l-a determinat pe Norman Finkelstein să declare: „Campania care se desfășoară sub ochii noștri, având ca scop extorcarea de bani a statelor pentru „victime” ale holocaustului lipsite de posibilități”, instrumentată de industria holocaustului, a adus statura morală a martiriului lor la nivelul unui cazinou din Monte Carlo”[3]
Scriitorul israelian Boas Evron susține: „Conștiinta Holocaustulu este în realitate o îndoctrinare propagandistică oficială, o mașinărie agitatorică producătoare de lozinci și o viziune falsă asupra lumii, al cărui țel nu e nicidecum înțelegerea trecutului, ci manipularea prezentului”.[4]
Supremul furnizor al mistificării cunoscute sub numele „sacralizarea holocaustului”, este Elie Wiesel – împostor dovedit. Pentru Wiesel, susține istoricul american Peter Novick, „Holocaustul este efectiv o «religie a misterului»: duce în întuneric, neagă toate răspunsurile, se situează în afară, dacă nu dincolo de istorie, sfidează atât cunoașterea cât și descrierea, nu poate fi explicat, nici vizualizat, nu poate fi înțeles sau transmis în veci, marchează o destrucție a istoriei și o mutație la scara cosmică.”…
„Numai preotul-supraviețuitor e calificat să-i oficieze misterul. Orice supravietuitor are mai mult de spus decât toți istoricii la un loc despre ce s-a întâmplat. Și totuși, misterul Holocaustului este noncomunicabil. Nici măcar nu putem discuta despre el. [...] A existat un singur Holocaust.
A compara Holocaustul cu suferințele altor popoare constituie «o trădare totală a istoriei evreiești». A desacraliza sau a demistifica Holocaustul este o formă subtilă de antisemitism.”[5]
Trăim într-o epocă în care credința în Dumnezeu este ridiculizată de mulți pentru că „nu poate fi explicată rațional”, dar după concepția unora asemenea lui Wiesel, holocaustul este superior credinței în Dumnezeu, în acest caz „misterul” fiind permis.
Clamarea unicității holocaustului este ruptă de pretenția că, holocaustul nu poate fi înțeles rațional. Dacă holocaustul nu are precedent în istorie, ar trebui – după unele afirmații – să stea deasupra acesteia. În concluzie, conform acelorași principii absurde, nu poate fi înțeles prin intermediul istoriei: „este unic pentru ca e inexplicabil și este inexplicabil pentru ca e unic”.
„Pentru unii mumă, pentru alții, ciumă”?
Contrar spuselor nestimatului neprieten al românilor, Elie Wiesel, propaganda exacerbată care nu permite compararea suferințele evreilor cu suferințele altor popoare poate fi numită terorism intelectual.
Spre diferență de cei ca Elie Wiesel, care urăsc oricare altă nație decât a lor, îmi respect și iubesc poporul din care fac parte, dar nimic nu mă împiedică să le respect pe toate celelalte, deopotrivă.
Din punct de vedere existențial toți suntem egali în fața Creatorului Suprem și povestea cu „poporul ales” n-are decât să o creadă cine vrea. Eu, unul, nu știu cine l-a „ales”, când și pentru ce. Cu ce sunt mai buni sau mai răi evreii uciși decât românii lipsiți de apărare, decât nemții, rușii, polonezii sau alte nații?
Cu ce sunt mai presus morții evrei decât polonezii asasinați la Katyn sau decât prizonierii români, nemți și unguri masacrați la Bălți? „Pentru unii mumă, pentru alții, ciumă”?
Astăzi, după 68 de ani de la comitere, privit din alt unghi, cazul masacrului de la Bălți poate fi analizat și altfel.
În România, instituția Bisericii este respectată și de stat și de popor, chiar dacă printre înalții demnitari ai Parlamentului European se află persoane care nu o agreează, precum însuși Președintele acestei instituții, care i-a numit pe slujitorii bisericii noastre „corbi negri”.
În România ultimilor douăzeci de ani au fost înălțate sute de lăcașuri monahale sau bisericești. Oare Înalții prelați ai Bisericii Ortodoxe Române (B.O.R.) nu pot sau nu vor să-i susțină pe frații lor din România de pe malul stâng al Prutului?
Dacă greșesc, rog să fiu corectat, dar nu am auzit de vreun protest al B.O.R. în legătură cu batjocorirea Episcopului de Bălți, aflat în subordinea B.O.R.. Cum ajută BOR credincioșii români de pe Valea Timocului, din nordul Bucovinei (Ucraina) sau Herța, din Bulgaria sau Ungaria?
http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/inca-un-katyn-romanesc-lagarul-de-prizonieri-de-la-balti/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+ioncoja+%28Ion+Coja%29
miercuri, 3 iulie 2013
Jecmanirea Romaniei
Romania, de-a lungul istoriei, s-a aflat mereu la rascruce de vanturi, intre 3 mari imperii.
De la 1393 la 1877 (484 ani) Muntenia, Moldova si Transilvania au platit Imperiului Otoman
De la 1393 la 1877 (484 ani) Muntenia, Moldova si Transilvania au platit Imperiului Otoman
1.066.305.780 lei-aur, sau 341.021 kg aur (341 tone aur).
Imperiul Habsburgic a tinut sub ocupatie Transilvania, intre 1687 si 1918 (231 ani),
Imperiul Habsburgic a tinut sub ocupatie Transilvania, intre 1687 si 1918 (231 ani),
Banatul, intre 1718 si 1918 (200 ani), Oltenia, intre 1718 si 1739 (21 ani) si Bucovina,
intre 1775 si 1918 (143 ani) si a stors aceste provincii de 2.450.000000 lei-aur,
sau 857.500 kg aur (858 tone aur).
In perioadele de ocupatie ruseasca, intre 1769 si 1854 (85 ani),
In perioadele de ocupatie ruseasca, intre 1769 si 1854 (85 ani),
Moldova si Muntenia au fost stoarse de 200.000.000 lei-aur, sau 64.516 kg. aur (65 tone aur).
Cu alte cuvinte, Imperiul Habsburgic, stapanind 231 ani Transilvania si 100 ani Bucovina,
a jecmanit de doua ori mai mult decat turcii (484 ani) si de patru ori mai mult decat rusii (85 ani).
Fara a mai pune la socoteala tezaurul trimis spre pastrare rusilor si nici uriasele despagubiri de razboi impuse Romaniei la sfarsitul WW2, inseamna o paguba de 1.264 tone aur, care astazi ar fi valorat peste 63 mld. EURO.
Fara a mai pune la socoteala tezaurul trimis spre pastrare rusilor si nici uriasele despagubiri de razboi impuse Romaniei la sfarsitul WW2, inseamna o paguba de 1.264 tone aur, care astazi ar fi valorat peste 63 mld. EURO.
marți, 2 iulie 2013
Basarabia sub ocupația sovietică
28 iunie 1940 – Pierderi umane ale Basarabiei sub ocupația sovietică
Prima ocupaţie sovietică (28 Iunie 1940 – 22 Iunie 1941)
În mai puţin de un an, peste 300.000 de persoane au fost arestate, deportate, ucise, aceasta reprezentînd 12.23% din populaţia Basarabiei interbelice.
1. Arestări: – 48.000 persoane:
• Oameni politici care militaseră pentru Unire, învinuiţi de trădare, dintre care:
• 5 foşti deputaţi din Sfatul Ţării (Ion Codreanu, Leancă, Secară, Catelli)
• 1 fost senator
• Funcţionari civili şi militari – transferaţi la Tiraspol pentru siguranţă
• 40 elevi ai Institutului Pedagogic Orhei
2. Deportări: – aproape 300.000 (în Nordul îngheţat)
• 135.000 persoane pînă în Septembrie 1940
• 19.200 persoane între Octombrie-Noiembrie 1940
• 27.000 persoane în Decembrie 1940
• 100.000 persoane începînd cu 13-14 Iunie 1941
3. Ucişi: – 30.000 prin împuşcare sau tortură
• Orchestra Simfonică a Basarabiei este ridicată pe 3 Iulie 1940 din gara Chişinău la întoarcerea din turneu, dusă lîngă Orhei şi împuşcată în Valea Morii.
• 1.000 persoane (copii, femei, adulţi) – lîngă Odesa împuşcate prin pereţii de lemn ai unui tren de marfă cu 22 vagoane care-I transporta în Siberia.
• 450 persoane – găsite (multe mutilate) în gropile de la Consulatul Italian, Palatul Metropolitan, Facultatea de Teologie din Chişinău. Printre ei studenţi, elevi, preoţi, ceferişti.
• 87 persoane –Sediul NKVD, Chişinău (15 cu mîinile legate în groapa comună)
• 19 persoane – găsite la Sediul NKVD-Cetatea Albă.
• 6 persoane – Sediul NKVD, Ismail (5 bărbaţi şi o femeie cu mîinile legate). 4. TOTAL pierderi umane în prima ocupaţie sovietică
• Deportaţi: 300.000
• Ucişi: 30.000• TOTAL: 330.000
II. A doua ocupaţie sovietică – 23 August 1944
1. Deportări
• 250.000 persoane între 1944-1948
• 11.324 familii 6 Iulie 1949
• 300.000 persoane între 1954 – 1964 (în Rusia şi Kazahstan)
2. Morţi prin înfometare provocată de Stalin
• 300.000 persoane
3. TOTAL pierderi umane în a doua ocupaţie sovietică
• Deportaţi: 875.000
• Morţi: 300.000• TOTAL: 1.175.000
III. TOTAL PIERDERI UMANE ÎN CELE DOUĂ OCUPAŢII SOVIETICE
• 330.00 – Prima ocupaţie sovietică
• 1.175.000 – A doua ocupaţie sovietică
• 1.505.000 – TOTAL PIERDERI ROMÂNEŞTI
B. PIERDERILE TERITORIALE ALE PROVINCIEI BASARABIA
Judeţele Hotin (Nord), Ismail şi Cetatea Albă (Sud) sunt încorporate Ucrainei la 2 August 1940.
C. PIERDERILE ARMATEI REGALE ROMÂNE ÎN BASARABIA DUPĂ CAPITULARE
1. Deportări
• 180.000 soldaţi şi ofiţeri (doar cîteva mii s-au întors)
2. Executaţi prin împuşcare în lagăr (Katîn românesc)
• 50.000 soldaţi şi ofiţeri (schelete descoperite în mlaştinile de la Bălţi).
… Putem ierta, dar nu putem uita
http://www.basarabia91.net/2010/06/pierderi-umane-ale-basarabiei-sub.html
Prima ocupaţie sovietică (28 Iunie 1940 – 22 Iunie 1941)
În mai puţin de un an, peste 300.000 de persoane au fost arestate, deportate, ucise, aceasta reprezentînd 12.23% din populaţia Basarabiei interbelice.
1. Arestări: – 48.000 persoane:
• Oameni politici care militaseră pentru Unire, învinuiţi de trădare, dintre care:
• 5 foşti deputaţi din Sfatul Ţării (Ion Codreanu, Leancă, Secară, Catelli)
• 1 fost senator
• Funcţionari civili şi militari – transferaţi la Tiraspol pentru siguranţă
• 40 elevi ai Institutului Pedagogic Orhei
2. Deportări: – aproape 300.000 (în Nordul îngheţat)
• 135.000 persoane pînă în Septembrie 1940
• 19.200 persoane între Octombrie-Noiembrie 1940
• 27.000 persoane în Decembrie 1940
• 100.000 persoane începînd cu 13-14 Iunie 1941
3. Ucişi: – 30.000 prin împuşcare sau tortură
• Orchestra Simfonică a Basarabiei este ridicată pe 3 Iulie 1940 din gara Chişinău la întoarcerea din turneu, dusă lîngă Orhei şi împuşcată în Valea Morii.
• 1.000 persoane (copii, femei, adulţi) – lîngă Odesa împuşcate prin pereţii de lemn ai unui tren de marfă cu 22 vagoane care-I transporta în Siberia.
• 450 persoane – găsite (multe mutilate) în gropile de la Consulatul Italian, Palatul Metropolitan, Facultatea de Teologie din Chişinău. Printre ei studenţi, elevi, preoţi, ceferişti.
• 87 persoane –Sediul NKVD, Chişinău (15 cu mîinile legate în groapa comună)
• 19 persoane – găsite la Sediul NKVD-Cetatea Albă.
• 6 persoane – Sediul NKVD, Ismail (5 bărbaţi şi o femeie cu mîinile legate). 4. TOTAL pierderi umane în prima ocupaţie sovietică
• Deportaţi: 300.000
• Ucişi: 30.000• TOTAL: 330.000
II. A doua ocupaţie sovietică – 23 August 1944
1. Deportări
• 250.000 persoane între 1944-1948
• 11.324 familii 6 Iulie 1949
• 300.000 persoane între 1954 – 1964 (în Rusia şi Kazahstan)
2. Morţi prin înfometare provocată de Stalin
• 300.000 persoane
3. TOTAL pierderi umane în a doua ocupaţie sovietică
• Deportaţi: 875.000
• Morţi: 300.000• TOTAL: 1.175.000
III. TOTAL PIERDERI UMANE ÎN CELE DOUĂ OCUPAŢII SOVIETICE
• 330.00 – Prima ocupaţie sovietică
• 1.175.000 – A doua ocupaţie sovietică
• 1.505.000 – TOTAL PIERDERI ROMÂNEŞTI
B. PIERDERILE TERITORIALE ALE PROVINCIEI BASARABIA
Judeţele Hotin (Nord), Ismail şi Cetatea Albă (Sud) sunt încorporate Ucrainei la 2 August 1940.
C. PIERDERILE ARMATEI REGALE ROMÂNE ÎN BASARABIA DUPĂ CAPITULARE
1. Deportări
• 180.000 soldaţi şi ofiţeri (doar cîteva mii s-au întors)
2. Executaţi prin împuşcare în lagăr (Katîn românesc)
• 50.000 soldaţi şi ofiţeri (schelete descoperite în mlaştinile de la Bălţi).
… Putem ierta, dar nu putem uita
http://www.basarabia91.net/2010/06/pierderi-umane-ale-basarabiei-sub.html
marți, 4 iunie 2013
Liber la antisemitism !
"Hei rup, hei rup, cad stânci de fier, în munca dusă de brigadier!" aşa că sunt obligat să constat că "in patria nostra" unde "multae silvae sunt" (adică erau pe vremea dacilor şi a romanilor) s-a dat drumul cu voioşie la antisemitism pe faţa !
Ura drăguţa mea, ţăranul e pe câmp, aşa că haideţi băieţi la treaba, că e mult de lucru. :)
Cum nu este primul articol care oscilează între acuze mai mult sau mai puţin voalate la adresa milenarului cal de bătaie european ("Jidanul") şi băşcălia cruntă, pe fata, la adresa evreilor, m-am trezit să întreb şi eu câte ceva.
A început cursa electorală şi băieţii ăştia de mai jos, mizează pe voturile rromilor care emigrează în Franţa (din România) ?
Sau, pentru că tot a fost o mare adunare evreiască prin Ardeal, a vrut cineva să atragă atenţia că românilor nu le plac vizitele ... armeneşti ?!
Auzi neamule ce veste minunată ne trâmbiţează jurnalul adevărului: cică românaşii noştri e ca brazii, mai verzi ca niciodată şi mintenaş cucerim Franţa !!!
Aşa că după invazia de Rommus Valahicus prin parcurile, cămările şi buzunarele vajnicilor gali, doi românaşi se bat să pună gheara pe Preşedinţia Franţei !
Primul:
Jean-François Copelovici (Cope), este dintr-o familie de evrei ruşi care a poposit pe malurile Bahluilui, în dulcele târguşor al Ieşilor, prin secolul IXX şi apoi a navigat mai departe către Franţa.
A fost prins anul trecut încercând să falsifice alegerile interne din partidul său (UMP) pentru că omul se vroia musai "preşedinte" de ceva, înainte de a fi ales preşedintele francezilor.
Este caracterizat ca fiind "uneltitor, brutal, reacţionar mai mult prin arivism decât prin convingere, pentru a merge pe val."
Vive la France, căci uite, încă de la 1688 La Bruyere ne arata că acolo, in Hexagon, există adevărate "Caractere" ! :)
Al doilea.
Pierre Moscovici, fiul distinsului Serge Moscovici, evreu din Brăila şi membru al Partidului Comunist Român până în 1947, când a început chestia aia cu naţionalizarea şi o altă româncuţă, una Ana Pauker, le-a zis "uşchea" că goimul de Dej chiar vrea "comunism românesc".
Aşa că după 1947 îl găsim pe Serge în Franţa, sociolog şi căsătorit cu o psihanalistă, Marie Bromberg, evreică polacă, apropiată şi ea de "Internaţionala comunista". Mai târziu a venit pe lume şi Pierre ....
Care domn Pierre Moscovici are destule tinichele de coada şi încă foarte lucitoare.
A fost mâna dreaptă a lui DSK (nenea ăla de la "fabrica de bani" care a violat o negresă la hotel America şi nu numai, după cum zic unii şi mai ales unele) şi a fost patronul lui Jerome Cahuzac, actualul ministru al bugetului, aflat în mijlocul unui imens scandal de transferuri de fonduri în Elveţia.
Transferuri ILEGALE, că altfel de ce dracu sa ajungi ministrul bugetului si să transferi bani, doar ca să-şi ia banca comisioane ?
După un preşedinte "ungur" (Sarkozy), despre care se spunea că are origini calmuco-basarabeano-maghiare, vor dori oare francezii sa încerce şi un preşedinte "român" ?
Întrucât toate popoarele au un coeficient similar de inteligenţă cu cel al românilor, eu cred că este posibil.
Pe toate astea bălmăjite de mine, le găsiţi mai sec şi mai la obiect, in ziarul "Adevarul", proprietatea unui amic al PSD şi al lui Miron Mitrea, dl. Cristian Burci.
De ce ?
Pentru ca este posibil ca marele partid socialist român să se pregătească de o transformare radicală in "Legiunea Română", ori "Braţul de Fier Român", deoarece dl. Ponta doreşte să câştige următoarele alegeri cu 99%, precum ilustrul său înaintaş şi geniu al Carpaţilor (de curbura), tovarăşul Ceaşca, zis şi Impuşcatu !
Şi să nu uităm, comunismul naţionalist se dezice în primul rând de evrei :), iar mai apoi de minorităţile conlocuitoare.
Dacă Băsescu n-a importat în ciuda "sculii" 1 milion de evrei, ca să-i facă în sâc lui Ponta, măcar de data asta o să scăpăm fără acuzaţia de Holocaust.
(Pe ultimii 5.000 de "mohicani" îi poate lua repede "Joint-ul", cu un pod aerian de la baza NATO ... Kogălniceanu.)
Dar ce faci domule Ponta cu rromii si maghiarii ?
http://adevarul.ro/international/europa/doi-romani-gata-bata-deveni-presedintele-frantei-1_51ac810dc7b855ff565214ca/index.html
Ura drăguţa mea, ţăranul e pe câmp, aşa că haideţi băieţi la treaba, că e mult de lucru. :)
Cum nu este primul articol care oscilează între acuze mai mult sau mai puţin voalate la adresa milenarului cal de bătaie european ("Jidanul") şi băşcălia cruntă, pe fata, la adresa evreilor, m-am trezit să întreb şi eu câte ceva.
A început cursa electorală şi băieţii ăştia de mai jos, mizează pe voturile rromilor care emigrează în Franţa (din România) ?
Sau, pentru că tot a fost o mare adunare evreiască prin Ardeal, a vrut cineva să atragă atenţia că românilor nu le plac vizitele ... armeneşti ?!
Auzi neamule ce veste minunată ne trâmbiţează jurnalul adevărului: cică românaşii noştri e ca brazii, mai verzi ca niciodată şi mintenaş cucerim Franţa !!!
Aşa că după invazia de Rommus Valahicus prin parcurile, cămările şi buzunarele vajnicilor gali, doi românaşi se bat să pună gheara pe Preşedinţia Franţei !
Primul:
Jean-François Copelovici (Cope), este dintr-o familie de evrei ruşi care a poposit pe malurile Bahluilui, în dulcele târguşor al Ieşilor, prin secolul IXX şi apoi a navigat mai departe către Franţa.
A fost prins anul trecut încercând să falsifice alegerile interne din partidul său (UMP) pentru că omul se vroia musai "preşedinte" de ceva, înainte de a fi ales preşedintele francezilor.
Este caracterizat ca fiind "uneltitor, brutal, reacţionar mai mult prin arivism decât prin convingere, pentru a merge pe val."
Vive la France, căci uite, încă de la 1688 La Bruyere ne arata că acolo, in Hexagon, există adevărate "Caractere" ! :)
Al doilea.
Pierre Moscovici, fiul distinsului Serge Moscovici, evreu din Brăila şi membru al Partidului Comunist Român până în 1947, când a început chestia aia cu naţionalizarea şi o altă româncuţă, una Ana Pauker, le-a zis "uşchea" că goimul de Dej chiar vrea "comunism românesc".
Aşa că după 1947 îl găsim pe Serge în Franţa, sociolog şi căsătorit cu o psihanalistă, Marie Bromberg, evreică polacă, apropiată şi ea de "Internaţionala comunista". Mai târziu a venit pe lume şi Pierre ....
Care domn Pierre Moscovici are destule tinichele de coada şi încă foarte lucitoare.
A fost mâna dreaptă a lui DSK (nenea ăla de la "fabrica de bani" care a violat o negresă la hotel America şi nu numai, după cum zic unii şi mai ales unele) şi a fost patronul lui Jerome Cahuzac, actualul ministru al bugetului, aflat în mijlocul unui imens scandal de transferuri de fonduri în Elveţia.
Transferuri ILEGALE, că altfel de ce dracu sa ajungi ministrul bugetului si să transferi bani, doar ca să-şi ia banca comisioane ?
După un preşedinte "ungur" (Sarkozy), despre care se spunea că are origini calmuco-basarabeano-maghiare, vor dori oare francezii sa încerce şi un preşedinte "român" ?
Întrucât toate popoarele au un coeficient similar de inteligenţă cu cel al românilor, eu cred că este posibil.
Pe toate astea bălmăjite de mine, le găsiţi mai sec şi mai la obiect, in ziarul "Adevarul", proprietatea unui amic al PSD şi al lui Miron Mitrea, dl. Cristian Burci.
De ce ?
Pentru ca este posibil ca marele partid socialist român să se pregătească de o transformare radicală in "Legiunea Română", ori "Braţul de Fier Român", deoarece dl. Ponta doreşte să câştige următoarele alegeri cu 99%, precum ilustrul său înaintaş şi geniu al Carpaţilor (de curbura), tovarăşul Ceaşca, zis şi Impuşcatu !
Şi să nu uităm, comunismul naţionalist se dezice în primul rând de evrei :), iar mai apoi de minorităţile conlocuitoare.
Dacă Băsescu n-a importat în ciuda "sculii" 1 milion de evrei, ca să-i facă în sâc lui Ponta, măcar de data asta o să scăpăm fără acuzaţia de Holocaust.
(Pe ultimii 5.000 de "mohicani" îi poate lua repede "Joint-ul", cu un pod aerian de la baza NATO ... Kogălniceanu.)
Dar ce faci domule Ponta cu rromii si maghiarii ?
http://adevarul.ro/international/europa/doi-romani-gata-bata-deveni-presedintele-frantei-1_51ac810dc7b855ff565214ca/index.html
vineri, 12 aprilie 2013
Provocarea hortista !
O provocare ordinara a inceput sa umble pe net.
Satula de Ungaria "fascista", o unguroaica transilvaneanca, care n-are mama, n-are tata, deci este o bitanga anonima, isi face conationalii de peste granita de rahat !
Asa ca s-a intors in Transilvania "ei", pe care n-o vrea alipita la Ungaria.
Ungaria Mare, Ungaria Mica sau ungurilor care viseaza c-o sa conduca Europa !
O fi !
Poate Ungaria devine fascista, poate la ei s-a suit vaca in copac si viseaza la cum conduce cornuta lumea.
NU stiu.
Dar ce stiu este ca acest material a fost preluat pe diverse bloguri romanesti, FARA comentariile bosgorilor autohtoni sau de peste mari si tari !
Iar in comentarii, abia in comentarii, se poate vedea de ce este o provocare ordinara !
Lasand la o parte comentariile unor comunistoido-socialistoido luptatori pentru infratirea merkeliana intre picioare, ungurasii nostrii declara cu avant si patos, starniti, solidatizati, raniti, de aceasta scrisotica pierduta, ca Transilvania este a ungurilor "no mater what" !
Si o sa va relatez textual, atata cat poate google translate, reactia ungurilor de pretutindeni.
"“Tranasilvania este a ungurilor de 1.000 de ani ! Noi, ungurii am stapanit vitele si pamantul. Nu conteaza cine lucra pamantul NOSTRU !”
Pai il lucrau vitele. Vitele din rasa olaha !!!
Pai il lucrau vitele. Vitele din rasa olaha !!!
1.000 de boieri bosgori si milioane de vite olahe !
Afirmatie care ma plaseaza in categoria denigratori de romanism si ma face sa ma intreb de ce Romania a fost Mare doar sub "tiranii" neamului:
- Stefan cel Mare care regula orice mizda vedea
- Mihai Viteazul care ii facea pe tarani sclavi
- Tepes care intepa in cur
- Tudor Vladimirescu care isi decima proprii ortaci precum in legiunile romane etc. !
Si sa ma intreb cata dreptate are ambasadorul Norvegiei cand afirma ca Romania poate hrani 80 de milioane de ciloveci, dar importa 20% din necesarul de alimente !
Doar de voi depinde, ca eu sa fiu viitorul tiran al Romaniei.
N-o sa va dau nimic !
O sa va iau (de pe cap) 500.000 de politruci nenorociti pe care o sa-i pun sa sape cu unghiile Canalul Bucuresti-Dunare.
N-o sa va dau 20 de mii de euro precum clovnul Romaniei, ci o sa va iau timpul liber si o sa va platesc cu "ora".
Ai muncit o ora la primarie sa dai 3 adeverinte, pt. o ora primesti salariul !
O sa va punt taxe de mii de lei pentru fiecare cm patrat de locuinta ce depaseste 20 mp/persoana.
O sa va bag la puscarie in regim de urgenta, daca nu puteti demonstra de unde aveti banii si ca aveti serviciu.
O sa va iau (cu duba) vecinii care spun ca Ardealul, Moldova, Bucovina, nu sunt ale noastre si o sa-i parasutez direct la Pesta, ca sa tipe cat vor, ca Ungaria Mare era de la Atlantic pana la marea Caspica!
Astept adeziuni ! :)
luni, 8 aprilie 2013
Pilotii orbi
Mircea Eliade - "Pilotii orbi", articol publicat in ziarul Vremea, 1937
Imoralitatea clasei conducãtoare românesti, care detine “puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia nationalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administratie si învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.
Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.
Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nstru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.
Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sutã de ani fãrã ca nimeni sã înteleagã de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodatã, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dupã aceea, cetãtenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.
Luntrea condusã de pilotii orbi se lovise de stânca finalã. Nimeni n-a înteles ce se întâmplã, dregãtorii fãceau politicã, negutãtorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tãranii de ogorul lor. Numai istoria stia cã nu va mai duce multã vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afarã de cea capitalã: instinctul statal.
Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze. […]
Stiu foarte bine cã evreii vor tipa cã sunt antisemit, iar democratii cã sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine cã unii îmi vor spune cã “administratia” e proastã – iar altii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritãtilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa sã rezolve problema minoritãtilor mãcelãrind 100.000 de greci în Anatolia. Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an.
Ca si când ungurii nu si-au permis sã persecute fãtis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca sã nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovãit sã paralizeze, pânã la sugrumare, minoritatea germanã!
Cred cã suntem singura tarã din lume care respectã tratatele minoritãtilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamãrindu-le cultura si ajutându-le sã-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunãtate sau prostie. Ci pur si simplu pentru cã pãtura conducãtoare nu mai stie ce înseamnã un stat, nu mai vede.
Ca si când ungurii nu si-au permis sã persecute fãtis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca sã nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovãit sã paralizeze, pânã la sugrumare, minoritatea germanã!
Cred cã suntem singura tarã din lume care respectã tratatele minoritãtilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamãrindu-le cultura si ajutându-le sã-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunãtate sau prostie. Ci pur si simplu pentru cã pãtura conducãtoare nu mai stie ce înseamnã un stat, nu mai vede.
Pe mine nu mã supãrã când aud evreii tipând: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”!
Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvãzãtori, îsi apãrã primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudã risipind atâta inteligentã si atâtea miliarde. Ar fi absurd sã te astepti ca evreii sã se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupã ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandã. Evreii luptã din rãsputeri sã-si mentinã deocamdatã pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mã priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.
Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvãzãtori, îsi apãrã primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudã risipind atâta inteligentã si atâtea miliarde. Ar fi absurd sã te astepti ca evreii sã se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupã ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandã. Evreii luptã din rãsputeri sã-si mentinã deocamdatã pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mã priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.
Tristetea si spaima mea îsi au, însã, izvorul în altã parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai putin româneascã, politicianizatã pânã în mãduva oaselor – care asteaptã pur si simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi.
Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trãi ��ntr-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacã le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneste, cã în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, cã pier satele românesti, cã se schimbã fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigurã cã au fãcut legi de protectia muncii nationale.
Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trãi ��ntr-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacã le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneste, cã în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, cã pier satele românesti, cã se schimbã fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigurã cã au fãcut legi de protectia muncii nationale.
Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitând, sãracii cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând cã blestemul a început sã apese neamul nostru odatã cu introducerea secarei (la sfârsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mãlaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea pânã în secolul XVI bere), austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicã si administrativã.
Toatã Muntenia si Moldova de jos se hrãneau iarna cu peste sãrat; cãrutele începeau sã colinde Bãrãganul îndatã ce se culegea porumbul si pestele acela sãrat, uscat cum era, alcãtuia totusi o hranã substantialã. Pilotii orbi au creat, însã, trustul pestelui. Nu e atât de grav faptul cã la Brãila costã 60-100 lei kilogramul de peste (în loc sã coste 5 lei), cã putrezesc vagoane întregi cu peste ca sã nu scadã pretul, cã în loc sã se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brãilei se recolteazã numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e cã tãranul nu mai mãnâncã, de vreo 10 ani, peste sãrat. Si acum, când populatia de pe malul Dunãrii e seceratã de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitând cã un neam nu se regenereazã cu chininã si aspirinã, ci printr-o hranã substantialã.
Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramã al românului. Sãrmanul român, luptã ca sã-si pãstreze mãcar o inimã obositã care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevãrul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendarã de acum câteva veacuri. În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hrãnit, care mãnâncã grâu, peste, fructe si care bea vin în loc de tuicã.
Noi n-am înteles nici astãzi cã românul nu rezistã bãuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunãoarã. Ne lãudãm cã “tinem la bãuturã”, iar gloria aceasta nu numai cã e ridiculã, dar e în acelasi timp falsã. Alcoolismul sterilizeazã legiuni întregi si ne imbecilizeazã cu o rapiditate care ar trebui sã ne dea de gândit.
Noi n-am înteles nici astãzi cã românul nu rezistã bãuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunãoarã. Ne lãudãm cã “tinem la bãuturã”, iar gloria aceasta nu numai cã e ridiculã, dar e în acelasi timp falsã. Alcoolismul sterilizeazã legiuni întregi si ne imbecilizeazã cu o rapiditate care ar trebui sã ne dea de gândit.
…Dar pilotii orbi stau surâzãtori la cârmã, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri… Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în aceastã tarã, care pe alocuri nici nu mai pare româneascã. Uneori, când sunt bine dispusi, îti spun cã n-are importantã numãrul evreilor, cãci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacã fac avere, averile lor rãmân tot în tarã. Dacã asa stau lucrurile nu vãd de ce n-am coloniza tara cu englezi, cãci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam în care o clasã conducãtoare gândeste astfel, si-ti vorbeste despre calitãtile unor oameni strãini – nu mai are mult de trãit. El, ca neam, nu mai are însã dreptul sã se mãsoare cu istoria…
Cã pilotii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat. Si asta e destul ca sã începi sã plângi.
Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut !
Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut !
"Mergeţi cu bine, cu sănătate, în vremurile care vor veni!" (urare getică straveche)
FERICIREA sta in Puterea de INTELEGERE
sâmbătă, 6 aprilie 2013
Unde sunt bozgorii nostrii ?
Bozgor, bozgorelul meu, pe-un picior de plai, pe o gura de rai, te taiara secuii, te omorara maghiarii, te-n-gropara kavarii ...
Si viziul kavar zise: Am cumparat Ungaria, am cumparat Bulgaria, am cumparat Romania ...
Acum bozgorii sunt animalele noastre!
:)
"BOSKOR / BOZGOR
UN VECHI NUME ETNIC ADUS DE PE VOLGA
Arhaismul BOSKOR / BOZGOR înseamnă BAȘKIR / BOȘKOR.
Componenta bașkiră în etnogeneza maghiară este substanțială
După ce am revenit recent la unele afirmații mai vechi ale mele despre arhaismul Boskor/Bozgor mi s-au cerut explicații. Urmez îndemnul și voi prezenta câteva explicații în limita informațiilor disponibile.Iată mai întâi de unde a pornit toată discuția:
„Boscorodeală” vine în română de la „a boscorodi”, iar „a boscorodi” de la arhaicul „boscor”, care în româna veche însemna literalmente „başkir”, nu „ungur”, cum s-a crezut şi, poate, se mai crede. Başkirii care au convieţuit timp de secole cu strămoşii maghiarilor pe Volga, au avut un aport important la etnogeneza maghiară într-o regiune limitată din arcul intracarpatic, fiind plasaţi de către unguri la marginea spaţiului lor de control politic în epoca medievală. Cu timpul, aceşti başkiri s-au maghiarizat în mare parte şi au fost cunoscuţi mai târziu cu numele de secui. Până ca românii băştinaşi să le spună secui, i-au numit aşa cum se autoidentificau ei: „boşkor” sau „boskor”. Limba primilor başkiri aduşi de strămoşii maghiarilor în zona intracarpatică era ciudată şi neînţeleasă pentru români. De aceea, a boscorodi înseamnă astăzi a vorbi pe neînţeles. Există şi alte cazuri când nume etnice au devenit substantive comune.”
Patru sunt numele de autoidentificare etnică a triburilor din vechea confederație tribală maghiară care s-au transmis și s-au păstrat până astăzi în limba română: Maghiari (după numele tribal Megyer), Unguri (după numele tribal turcic Onogur), Săcui, cu forma literaturizată Secui (după numele tribal turcic, de tip kâpceak, Sakai) și Boscor/Bozgor (după numele generic tribal Bașqort).
Cât privește etnonimul Maghiar, au existat încercări de a-l pune în relație cu etnonimul Mongol (Moŋgul, Mоŋgоl <Moŋg (brav, viteaz, neînfricat, crurajos, dar și denumirea râului Mang) + ghol (copii, fii, trib, popor) >Mongol > Mongor >Mongör >Mo(n)gör > Magyar). Deocamdată nu există însă în lumea științifică un punct de vedere bine conturat pe marginea acestei ipoteze. Oricum, strămoșii maghiarilor, indiferent cum se vor fi chemat inițial, provin din zona Mongoliei de astăzi și a munților Altai. Din regiunea Mongolia-Altai aceștia au migrat, potrivit multor cercetători, în Asia Mijlocie, iar de acolo în sudul munților Ural, pe cursul de mijloc al fluviului Volga, unde au conviețuit cu bașkirii, finicii și alte popoare. Alte ”patrii” ale strămoșilor maghiarilor au fost localizate în Caucazul de Nord, precum și în Ucraina de astăzi, unde au migrat în hoarde constituite din triburi de diverse origini etnice.
Încă în secolul XIII ungurii erau considerați ca fiind înrudiți cu bașkirii. Călători ca Iulianus Hungarus (maghiar), Giovanni da Pian del Carpine (italian) și Guillaume de Rubrouck (flamand) au vizitat regiunea Boskortostanului (Bașkiriei) de astăzi, zonă pe care au numit-o ”Ungaria Mare”, și au afirmat că între maghiari și bașkiri există o strânsă legătură etnogenetică.
Vechea confederație tribală maghiară, de fapt, o conglomerație tribală eterogenă etnic, constituită înaintea stabilirii strămoșilor maghiarilor de atăzi în Panonia, a cuprins inițial 7 triburi de diverse origini (6 triburi de origine turcică, și anume bașkiră, și 1 trib de origine urgofinică), acestora alăturându-li-se un al 8-lea trib, de origine kazară.
Împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul enumeră cele 8 triburi în lucrarea sa ”De administrando imperio”/”Despre administrarea imperiului”: niecii, megherii, kurt-guarmații, tirienii, ieneii, kerii, kesii și kavarii- (Νέκη) Niek, (Μεγέρη) Megher, (Κουςτουγερμάτου) Kurt-guarmat, (Ταριάνου) Tarian, (Γενάχ) Ieno, (Καρή) Ker, (Κασή) Kesi, (Κάβαροι) Kavari.
Să-i luăm pe rând:
Așadar, cu atâția bașkiri veniți în Europa, alături de megheri și kazari, era și firesc ca vechea populație românească din Panonia și Ardeal să-i numească pe cei mai mulți dintre ei cu numele etnic cu care se recomandau: Bașkiri. De altfel, nu doar românii, ci și alte popoare, care nu au stat să mai distingă asupra puzderiei de nume etnice, tribale, gentilice etc. ale celor stabiliți în Câmpia panonică și Ardeal sub regele Arpad, le-au aplicat timp de secole numele vechi de Bașkiri tuturor strămoșilor ungurilor de astăzi.
Bașkir, în limba bașkiră, se spune Bașqort. Fenomenul ocăitului specific limbilor din regiuniea Volgăi, adică alternața A/O, explică de ce Bașqor(t) a devenit Boșqor(t), iar mai târziu Boscor și Bozgor.Transformarea lui A neaccentuat în O poate fi explicată printr-un reflex caracteristic limbilor turanice, în general, și celor ugrofinice, în special. De regulă, limbile ugrofinice tind către armonie/simetrie vocalică, fapt manifestat prin transformarea vocalei neaccentuate din silaba închisă anterioară în vocala accentuată din silaba următoare. Acest reflex s-a transmis și unor limbi indoeuropene, cum ar fi, în speță, rusa, mai cu seamă în cazul dialectelor sale nordice (din Karelia și Pomorie, zone populate altădată de ugrofinici) și estice (din zona de interferență cu ugrofinicii din Ural și de pe Volga).Trebuie să luăm în seamă și alternanța fonetică Ș/S atestată în limba maghiară veche (de exemplu, turcicul șalaș devine în maghiară salaș), pe care unii cercetători ruși o explică prin componenta evenkă (tunguză) a bașkirilor.
Să adăugăm un detaliu. Cuvântul Bașkir a fost redat în alte limbi în mod diferit: Baskar/Bashkar, Baskatur/Bashkatur, Baschart, Biscart, Bascart, Bashart, Bistart, Bastard, Bascard, Pascatur, Pascatir, Pascatu etc.
Pentru a înțelege exact cum a evoluat endonimul turcic Bașkort (Bașkir) către exonimul Boscor/Bozgor din română, este necesar să ne referim și la originea etnonimulul Bașkir.
Bașkirii de lângă noi, după autori străini
Iată câteva mărturii vechi și noi despre relația intima dintre maghiari și bașkiri, care justifică prezența arhaismului BOSKOR/BOZGOR în limba română.
Istoricul și geograful arab Al-Masudi (Abu al-Hasan Ali ibn al-Husayn ibn Ali al-Mas’udi) (cca. 896-956) se referă, în lucrarea sa ”Muruj adh-dhahab wa ma’adin al-jawahir”/(Câmpiile de aur și minele de nestemate), la unguri și la bașkiri ca la un singur popor, numindu-i bașghiri, badjghiri sau bazghiri (Bașghird/Badjghird/Bazghird). Aceste mențiuni apar în descrierea războiului purtat de maghiari și de aliații lor pecenegi (cumani) împotriva Bizanțiului (anii 932-943).
Istoricul persan Al-Istakhri (Abu Ishaq Ibrahim ibn Muhammad al-Farisi al Istakhri), care a trăit în secolul X, folosește în lucrarea sa ”Al-masalik wa al-mamalik”/Căi și regate, etnonimul ”Bașdjirt” pentru a-i desemna atât pe bașkirii așezați în Ungaria, cât și pe maghiari.
Un alt istoric, călător și geograf persan din secolul X, Muhammad Abu’l-Qasim Ibn Hawqal, se referă în lucrarea sa ”Surat al-Ard”/Înfățișarea pământului, datată cu anul 967, la ”bașdjirți”, subînțelegându-i prin acest termen nu doar pe bașkiri, ci și pe maghiari.
Etnonimul ”bașdjird”/bașkir ca nume pentru țara ”Unguria/Unkurijja” apare și în lucrarea călătorului arab Abu Hamid Muhammad ibn Abd ar-Rahim al-Garnati l-Andaluzi (1080-1170) intitulată ”Al Mu’rib an ba’d adja’ib al-Maghrib”/Clară explicație a particularităților Occidentului. Mărturiile acestui călător arab sunt cu atât mai importante, cu cât acesta a locuit între 1150 și 1153 la curtea regelui Geza al II-lea al Ungariei, descriind viața cotidiană a maghiarilor, după ce călătorise în regiunea Volgăi și în Asia Mijlocie, regiuni în care maghiarii au avut ”patrii” succesive. De aseemenea, Abu Hamid al-Garnati ne-a lăsat o descriere a 78 de localități din actuala Ungarie, precum și descrierea conflictelor clanurilor pecenegilor și uzbecilor musulmani din Ungaria cu papalitatea.
Savantul și geograful arab Ibn Said al-Magribi (Ali ibn Musa ibn Said al-Maghribi) (1213–1286), autor al lucrării ”Kitab bast al- ard fi ‘t -t ul wa-’l-’ard”/Cartea întinderii pământului în lung și în lat, îi împarte pe locuitorii Ungariei în două popoare, și anume: 1. Bașkiri (Bașghird), care sunt prezentați ca musulmani de limbă turcică stabiliți la sud de Dunăre, și 2. Unguri (Hunqar), care adoptaseră creștinismul. Ibn Said al-Magribi scrie că aceste popoare vorbesc limbi diferite. Potrivit lui Al-Magribi, orașul de căpetenie al bașkirilor era Krat, denumire care, presupun istoricii de astăzi, reprezintă o formă coruptă fonetic a cuvântului Grad, din Bel(o)grad. Bel(o)grad era în secolul XIII denumirea orașului Székesfehérvár din Ungaria centrală, (Alba Regia în latină, Stuhlweißenburg în germană și Stolični Belograd în slavă).
Istoricul și geograful arab Abu-l-Fida al-Hamawi (1273–1331), în lucrarea sa ”Takvim al-buldan”/Schiță despre țări, scrie că bașkirii din Ungaria locuiau pe malurile Dunării, în vecinătatea germanicilor. Acest autor ni-i prezintă pe bașkiri ca servind în cavaleria maghiară, spaima Europei acelor timpuri.
Yaqut ibn-’Abdullah al-Rumi al-Hamawi (1179–1229), geograf și enciclopedist arab, scrie despre Ungaria (Al-Hunqar) în lucrarea sa ”Mu’jam al-buldan”/Dicționarul țărilor, amintind de”bașghiri”, pe care îi numește: ”bașghirdiia”, ”bașghird”, ”bașdjird”, ”bașqurd”. Al-Hamawi scrie că a întâlnit în orașul Alep din Siria un grup de studenți de neam ”bașqurd”, cu care a discutat îndelung. Aceștia i-au comunicat că neamul lor locuiește în mijlocul unui popor din Europa care se autointidulează ”hunqar”, că ”bașqurii” vorbesc limba poporului ”hunqar” și că și ”bașqurii” și ”hunqarii” folosesc și limba ”afrandjei”, adică limba francilor, prin aceasta avându-se în vedere latina, limba oficială a Bisericii catolice și a cancelariei regale. Totodată, interlocutorii lui Al-Hamawi i-au comunicat și că neamul ”bașqurd” mărturisesc islamul hanafit de factură juridico-religioasă (mazhaba) și că acesta locuiește, separat de poporul ”hunqar”, la periferiile regatului maghiar în așezări distincte, pe care nu le pot împrejui cu ziduri de cetate întrucât regele ”hunqarilor” nu are deplină încredere în neamul ”bașqurd”, temându-se de răscoale. Al-Hamawi mai scrie că studenții ”bașquri” i-au relatat și alte detalii interesante: ”bașqurii”i din Al-Hunqar au același port ca și ”hunqarii” și sunt chemați la oaste ori de câte ori regii ”hunqari” pornesc vreun război. Ostașii ”bașquri” își rad barba, asemenea ”afrandjilor” (adică asemenea creștinilor).
Și geograful și astronomul persan Abu Yahya Zakariya’ ibn Muhammad al-Qazwini (1203-1283), scrie, în lucrarea sa ” Athar al-bilad wa-akhbar al-‘ibad”/Monumentul locurilor și istoria care depind de Dumnezeu, despre bașkirii musulmani din Ungaria.
Potrivit opiniei cunoscutului turcolog bașchir Ahmetzaki Ahmetşah-ulî Walidov(Ahmad-Zeki Velidi Togan), dominația numerică a bașkirilor în armata maghiară și trecerea puterii politice din Ungaria în mânile nobilimii triburilor bașkire ale Iurmaților și Ieneilor în secolul XII au condus la faptul că etnonimul Bașghird (bașkir) apare în cronicile medievale arabe ca termen de definire a întregii populații a Regatului Maghiar.
Istoricul polonez Tadeusz Lewicki prezintă, într-un aticol intitulat”Madjar, Madjarstan” (apărut în The Encyclopaedia of Islam. New ed. Leiden-London), mai multe informații despre bașkirii care au participat activ, în 1241, la rezistența armată a maghiarilor împotriva hoardei tătaro-mongole a lui Batu-han. În speță, Tadeusz Lewicki se referă la participarea bașkirilor în cadrul oștirii germano-maghiare reunite pentru distrugerea unui corp de oastre tătaro-mongol lângă orașul Šibenik de pe litoralul adriatic.
În Ungaria paralelele maghiaro-bașkire au făcut obiectul cercetării mai multor savanți. Vom da doar câteva nume: Mészáros Gyula, Róna-TasAndrás, Tóth Tibor, Torma József, Káldy-Nagy Gyula, Németh Gyula, precum și Galimjan Ghirvan-ulî Tagan (1892-1948), etnograf și turcolog bașkir care a locuit și activat în Ungaria.
O numeroasă prezență a bașkirilor în Ungaria este atestată de-a lungul secolelor. Este general cunoscut și incontestabil că regele Andrei al II-lea (1205–1235), dând curs cererilor Papei de la Roma, a emis în anul 1222 ”Bula de aur”, un decret prin care se limitau drepturile musulmanilor (bașkiri, dar și pecenegi) care până atunci aveau dreptul de a ocupa funcții în stat, de a face negoț cu sare și de a bate monedă. Chiar dacă a rămas doar pe hârtie, acest decret a trebuit să fie pus în aplicare după 1232, când arhiepiscopul Robert de Estergom emite un edict prin care denunță toleranța regelui Andrei față de musulmani, fiind vorba, evident, despre bașkiri. În 1232 regele Andrei a fost nevoit să semneze un acord cu trimisul Papei Grigore al XII-lea, acord în care promitea să-și respecte anagajamentele privindu-i pe musulmanii bașkiri.
În anul 1340 regele Carol I Robert de Anjou (1308–1342) le-a cerut tuturor supușilor săi necreștini fie să adopte creștinismul, fie să părăsească regatul. Începând cu această data se întrerupe firul informațiilor despre bașkirii musulmani din Ungaria. Mai multe documente ale Bisericii catolice arată că bașkirii nu au parasit Ungaria, preferând să adere la catolicism.
Este interesant să observăm că astăzi locuitorii câtorva sate din Ungaria continuă să se considere bașkiri și încearcă să renască limba bașkiră în aceste localități.
Așadar, pierit-au bașkirii? Răspunsul este clar ca bună ziua: au fost înghițiți de maghiari, dar numele le-a rămas până astăzi.
Originea numelui etnic Bașkir
Mai mulți cercetători consideră că etnonimele Maghiar și Bașkir sunt înrudite, ca și triburile care s-au identificat cu aceste nume. Este interesant să vedem care este etimologia etnonimului Bașkir, din care provine Boskor/Bozgor.
Să trecem mai întâi în revistă toate cele cinci versiuni avansate de diverși cercetători privind originea numelul Bașkir:
1. Bašqurt <baš (cap, principal, căpetenie) + qurt (lup) >baš qurt «căpetenia lupilor» - ca totem al bașkirilor după care aceștia și-ar fi putut lua numele;
2. Bašqurt < baš (cap, principal, căpetenie) + qurt (albină - în unele dialecte bașkire) >baš qurt «matcă, regină de albine» - nume care le-ar fi putut fi conferit bașkirilor în legătură cu larga răspândire la ei a albinăritului;
3. Bašqurt <baš (cap, principal, căpetenie) + qart (bătrân) >baš qart «marele aksakal» - nume care le-ar fi putut fi conferit bașkirilor în legătură cu rolul important care îi revenea căpeteniei tribului;
4. Bašqurt <baš (cap, principal, căpetenie) + qur (trib) + -t (afix care indică pluralul) >baš + qur + t «popoare ale tribului de căpetenie, ale tribului conducător»;
5. Bašqurt <beš (cinci) + оγur (numele tribului ogurilor) + terminația maghiară -d >Beš(o)γurd >Bašγyrd >Bašqurt - «cinci oguri»; prin analogie cu: On-Oγur «zece oguri»; Toquz-Oγuz «nouă oguzi».
Vom arăta între altele că există și o a șasea ipoteză lansată de cercetătorul kazah Serikbol Adilbekulî Kondîbay (1968-2004). Acesta consideră că etnonimul Bașkir ar fi cu mult mai vechi decât se credea și că ar proveni din perioada unificării hoardelor hune (secolele II-IV d. H.). Chiar dacă nu a fost îmbrățișată de mulți dintre turcologi, este bine să reținem această ipoteză, întrucât, dacă aceasta s-ar confirma, ar deveni limpede că acest nume s-a transmis în limba română încă din timpul primei invazii a hoardelor hune în Europa, demonstrând vechimea contactelor dintre români și huni, dar și faptul că, la sosisrea strămoșilor ungurilor în câmpia paninică, românii băștinași conviețuiau cu urmași ai hunilor, ziși Bașkori. Kondîbay îl derivă de Bașkir din Bașqұrt<Bașîq(principal, de căpetenie) + yurt (hoardă), căruia i se atribuie sensul de Hoarda principalăsau Marea Hoardă.
Majoritatea cercetătorilor înclină să creadă însă că primele patru versiuni sunt populare și că cea mai verosimilă este cea de-a cincea ipoteză, avansată de turcologul maghiar Németh Gyula, care a identificat în etnonimul Bașkir numele tribal Ogur. Cu toate acestea, cercetătorii sunt de părere că primul element, beš (cinci), ridică semne de întrebare, întrucât numeralul cinci nu se întâlnește în etnonimia turcică în combinație cu denumirile de triburi. Numeralele combinate cu denumirile de triburi sunt on (zece), toquz (nouă), otuz (treizeci), juz ~ džüz (o sută), ca și numele culorilor, care desemnează punctele cardinale: aq (alb), sary (galben) – «sud», qara (negru) – «nord», qyryγ ~ qyzyl (roșu) – «apus», kök (albastru) — «răsărit».
De menționat și că numele tribale ale ogurilor se formau după câteva modele:
1. Onogurii ~ Onoguri <onоγur <on + оγur (zece oguri ~ zece ugri) – nume atribuit ulterior maghiarilor: on оγur ~ won оγur ~ hon оγur ~ wengr ~ hongr ~ hungar, de aici provenind și numele Hungaria. În acest nume on ~ un sau forma mai veche won ~ wun (zece) + оγur >won оγur (zece oguri, ugri), cf. on оγuz (zece oguzi);
2. Kuturgurii ~ Oturguri <hutur ~ hotur оγur< hotur ~ hutur (treizeci) + оγur (oguri, ugri) > hotur оγur (treizeci de oguri, ugri). În această denumire hutur ~ hotur ~ utur ~ otur, în limbile turcice utyz ~ utuz ~ otyz ~ otuz (treizeci) + оγur (ogur) >hotur оγur ~ hotyr оγur ~ hutur (treizeci de oguri, ugri), cf. otuz oγuz (treizeci de oguzi);
3. Saragurii< sara ~ sary оγur (ogurii, urgii galbeni sau albi), analogia fiind făcută cu Găgăuzii ~ Hakoguz <aq оγuz ~ haq оγuz (oguzii albi > găgăuzi) și Kirghizii ~ Kyrhyz <qyryq оγuz >qyryγyz >qyrγyz (oguzii roșii > kirghizi).
Majoritatea absolută a etnografilor și lingviștilor recunosc că bașkirii sunt un popor care descinde dintr-un trib kâpceak sub influența semnificativă a substraturilor bulgar și ugric, aflate, la rândul lor, într-o strânsă relație genetică cu tribul huno-bulgar al ogurilor ~ ugurilor ~ ugrilor, cunoscut în partea de răsărit a oicumenei turcice ca oguzi (оγur ~ оγuz sunt unul și același nume diferențiat fonetic conform regulii rotacismului-zetacismului).
În acest context al etnonimiei turanice trebuie să ținem cont și de specificul conferirii unor nume gentilico-tribale de către reprezentanții altor triburi. Este de reținut cutuma exogamiei, adică interzicerea căsătoriilor între membrii unuia și aceluiași neam și obligativitatea alegerii miresei dintr-un trib vecin neînrudit sau având un grad îndepărtat de rudenie. În legătură cu acest fapt vom sublinia că, bunăoară, originea etnonimelor turc (türk) și peceneg (badžnaq) se află în relație cu noțiunile de rudenie și încuscrire.
După cum consideră majoritatea turcologilor, etnonimul türk provine din cuvântul mongol törxöm ~ türxem (părinții și rudele unei femei măritate, adică cuscri sau socri), cuvânt prin care erau numite și triburile sau popoarele din sânul cărora mongolii își luau neveste. Acest vechi cuvânt mongol există în majoritatea limbilor turcice având mai multe forme și sensuri: törkün ~ türgün (casa socrului (a tatălui nevestei), toate rudele soției), törküla ~ türküla (a merge în ospeție la cuscri (la rudele soției) cu daruri sau pentru a cere ceva). Rădăcina acestui cuvânt, törk ~ türk (cuscru, socru), a servit drept nume pentru toate triburile turcice: türk. Abia mai târziu termenul a dobândit și sensul de puternic.
O explicație asemănătoare există și în cazul etnonimului peceneg (badžnaq), care provine din bača/badža (soțul surorii soției, cumnat) + afixul -naq, întâlnit atât în limbile turcice, cât și în cele mongolice >badžanaq (tribul cumnaților, adică tribul care își lua neveste din același trib ca și poporul care le-a dat numele pecenegilor).
Mai mulți cercetători consideră că aceeași noțiune privind raporturile de rudenie, badža (cumnat), se află în legătură cu etnonimul bașkir (bašqyrt ~ bašqort), care reprezintă o combinare dintre badža (cumnat) и oγur (numele tribal al ogurilor) >badž(a) + (o)γur>badžγar>badžγur (cumnatul ogurilor, al ugrilor), la fel ca și etnonimul pecenegilor: badža + afixul diminutival -nag (cumnat, cumnățel).
Astfel, noțiunile de peceneg (badžanaq) și bașkir (badžγur) au un element comun, anume pe cel de badž, care înseamnă cumnat, ca și în cazul etnonimulul türk provenit din mongolicul türxem (cumnat).
Reputatul turcolog rus Nikolai Aleksandrovici Baskakov arată în studiul său ”О происхождении этнонима башкир”/Despre originea etnonimului bașkir” (în culegerea ”Этническая ономастика”/Onomastica etnică, Academia de Științe a URSS, Insitutul de Etnografie ”N. Mikluho-Maklai”, editura Nauka, Moscova, 1984) că în unele dialecte sau graiuri B inițial putea alterna cu M, conform corespondenței turcico-mongole B ~ M. Astfel, etnonimul badžaoγur (cumnatul ogurilor, cumnatul ugrilor) >badž(a) oγur>badžγar a căpătat forma madž(a) oγur>madžγur>madžγar>madjar, adică, altfel spus, etnonimele Bașkir și Maghiar au origine comună.
Identitatea etnonimelor badžγyrt și madžγur~ madžγar este confirmată de majoritatea cercetătorilor acestei probleme. Lucrurile au avansat până într-acolo încât să se vorbească în lumea științifică despre o adevărată chestiune bașkiro-maghiară.
Relația strânsă și intimă dintre etnonimele Ungur (generic), Bașkir (tribal) și Maghiar (tribal) este evidentă. Nu este exclus ca triburile care constituiau vechea uniune tribală maghiară să fi fost triburi înrudite, care vorbeam dialecte aparte, reciproc inteligibile, dar diferențiate pe criteriul alternanței fonetice B/M: Bașkiri (Badžγor>Baskar>Boscor/Bozgor) și Maghiari (Madžγur>Madžγar> Madjar > Maghiar), două ramuri strâns legate între ele și crescute din aceeași tulpină onogurică. Etnonimul Secui are o cu totul altă origine, despre care merită să discutăm separat.
Boscor/Bozgor a fost și rămâne un endonim pe care și l-au atribuit unii dintre strămoșii maghiarilor de astăzi. El face parte din patrimoniul ugro-finic și turanic, având o valoare inestimabilă pentru înțelegerea exactă a istoriei acestui vechi popor nomad care a schimbat patru ”patrii” succesive până a ajunge lângă noi. Cu atât mai mult, endonimul Boscor/Bozgor, păstrat și folosit timp de secole în limba română, are o însemnătate deosebită pentru explicarea și înțelegerea etnogenezei bașkirilor de pe Volga."
Prof. Ioan Coja
Arhaismul BOSKOR / BOZGOR înseamnă BAȘKIR / BOȘKOR.
Componenta bașkiră în etnogeneza maghiară este substanțială
După ce am revenit recent la unele afirmații mai vechi ale mele despre arhaismul Boskor/Bozgor mi s-au cerut explicații. Urmez îndemnul și voi prezenta câteva explicații în limita informațiilor disponibile.Iată mai întâi de unde a pornit toată discuția:
„Boscorodeală” vine în română de la „a boscorodi”, iar „a boscorodi” de la arhaicul „boscor”, care în româna veche însemna literalmente „başkir”, nu „ungur”, cum s-a crezut şi, poate, se mai crede. Başkirii care au convieţuit timp de secole cu strămoşii maghiarilor pe Volga, au avut un aport important la etnogeneza maghiară într-o regiune limitată din arcul intracarpatic, fiind plasaţi de către unguri la marginea spaţiului lor de control politic în epoca medievală. Cu timpul, aceşti başkiri s-au maghiarizat în mare parte şi au fost cunoscuţi mai târziu cu numele de secui. Până ca românii băştinaşi să le spună secui, i-au numit aşa cum se autoidentificau ei: „boşkor” sau „boskor”. Limba primilor başkiri aduşi de strămoşii maghiarilor în zona intracarpatică era ciudată şi neînţeleasă pentru români. De aceea, a boscorodi înseamnă astăzi a vorbi pe neînţeles. Există şi alte cazuri când nume etnice au devenit substantive comune.”
Patru sunt numele de autoidentificare etnică a triburilor din vechea confederație tribală maghiară care s-au transmis și s-au păstrat până astăzi în limba română: Maghiari (după numele tribal Megyer), Unguri (după numele tribal turcic Onogur), Săcui, cu forma literaturizată Secui (după numele tribal turcic, de tip kâpceak, Sakai) și Boscor/Bozgor (după numele generic tribal Bașqort).
Cât privește etnonimul Maghiar, au existat încercări de a-l pune în relație cu etnonimul Mongol (Moŋgul, Mоŋgоl <Moŋg (brav, viteaz, neînfricat, crurajos, dar și denumirea râului Mang) + ghol (copii, fii, trib, popor) >Mongol > Mongor >Mongör >Mo(n)gör > Magyar). Deocamdată nu există însă în lumea științifică un punct de vedere bine conturat pe marginea acestei ipoteze. Oricum, strămoșii maghiarilor, indiferent cum se vor fi chemat inițial, provin din zona Mongoliei de astăzi și a munților Altai. Din regiunea Mongolia-Altai aceștia au migrat, potrivit multor cercetători, în Asia Mijlocie, iar de acolo în sudul munților Ural, pe cursul de mijloc al fluviului Volga, unde au conviețuit cu bașkirii, finicii și alte popoare. Alte ”patrii” ale strămoșilor maghiarilor au fost localizate în Caucazul de Nord, precum și în Ucraina de astăzi, unde au migrat în hoarde constituite din triburi de diverse origini etnice.
Încă în secolul XIII ungurii erau considerați ca fiind înrudiți cu bașkirii. Călători ca Iulianus Hungarus (maghiar), Giovanni da Pian del Carpine (italian) și Guillaume de Rubrouck (flamand) au vizitat regiunea Boskortostanului (Bașkiriei) de astăzi, zonă pe care au numit-o ”Ungaria Mare”, și au afirmat că între maghiari și bașkiri există o strânsă legătură etnogenetică.
Vechea confederație tribală maghiară, de fapt, o conglomerație tribală eterogenă etnic, constituită înaintea stabilirii strămoșilor maghiarilor de atăzi în Panonia, a cuprins inițial 7 triburi de diverse origini (6 triburi de origine turcică, și anume bașkiră, și 1 trib de origine urgofinică), acestora alăturându-li-se un al 8-lea trib, de origine kazară.
Împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul enumeră cele 8 triburi în lucrarea sa ”De administrando imperio”/”Despre administrarea imperiului”: niecii, megherii, kurt-guarmații, tirienii, ieneii, kerii, kesii și kavarii- (Νέκη) Niek, (Μεγέρη) Megher, (Κουςτουγερμάτου) Kurt-guarmat, (Ταριάνου) Tarian, (Γενάχ) Ieno, (Καρή) Ker, (Κασή) Kesi, (Κάβαροι) Kavari.
Să-i luăm pe rând:
- Niecii (Nyék în maghiară) erau un trib bașkir din ramura Nagman a uniunii tribale Usergan. Numele niecilor înseamnă, în traducere din bașkiră, ”zăplaz”, ”gard din nuiele sau format din tufișuri”. Originea bașkiră a niecilor este dată ca sigură de cercetătorul maghiar Németh Gyula (vezi lucrarea ”Ungarische Stammesnamen bei den Baschkiren” în «Acta Linguistica», t. 16 (1-2), Budapesta, 1966) și de etnograful bașkir Rail Gumer-ulî Kuzeev (vezi lucrarea ”Происхождение башкирского народа”/Originea poporului bașkir, Мoscova, Nauka, 1974);
- Megherii (Megyer în maghiară, cu o veche formă fonetică, cea de Moguer) erau un trib ugric. Anume de la acest trib provine numele etnic de Maghiar. Megherii sunt puși în legătură cu Meșerii, un subgrup etnic tătar, dar și cu Majarii, un grup gentilic din tribul kazah al Argânilor. Németh Gyula scrie despre legătura dintre Megheri și Bașkiri în lucrarea sa citată mai sus, ”Ungarische Stammesnamen bei den Baschkiren”, apărută și în limba rusă în Boșkortostan (Немет Д., Венгерские племенные названия у башкир//Археология и этнография Башкирии/Numele tribale maghiare la bașkiri//Arheologia și etnografia Boșkortostanului, Ufa, 1971). Cuvântul ugrofinic ”megher” se traduce ca ”om, bărbat, ființă cuvântătoare”. Unii cercetători maghiari, printre care și Mándoky Kongur István, arată că și printre vechii bașkiri a existat un trib numit Medier, fapt ce introduce un mare grad de confuzie în ceea ce privește originea ugrică sau bașkiră a etnonimului Maghiar;
- Kurt-guarmații (Kürt-Gyarmat în maghiară) erau un trib bașkir. Istoriografia maghiară îi pune pe kurt-guarmați în legătură cu tribul bașkir al Iurmaților. ”Ghiarmat” se traduce din bașkiră ca ”neastâmpărat”, iar ”kürt” – ca ”viscol” și ”troian”;
- Tarianii (Tarján în maghiară) erau un trib bașkir care și-a luat numele de la unul dintre vechii săi conducători militari, Tarhan. Pentru a înrădăcina în memoria colectivă numele acestui trib bașkir, autoritățile maghiare l-au conferit unui oraș din nordul țării – Tarján;
- Ieneii(Jenő în maghiară) erau un trib bașkir. Cercetătorul Németh Gyula este de părere că numele de trib al ieneilor este de origine turcică (bașkiră), punându-l în legătură cu noțiunile de ”a dori” (îna) și ”om de încredere”, ”ministru” (înag) și arată că acest nume s-a format într-un mediu lingvistic bașkir, apropiat de cel bulgaro-ciuvaș;
- Kerii (Kér în maghiară) erau un trib bașkir. Numele de trib ”Kér” consună cu entonimul Baș-kir și, în traducere din maghiară, înseamnă ”câine”. Numele acestui trib a mai fost explicat ca însemnând ”mare, uriaș” în bașkiră, sau ”scoarță” în maghiara veche. Kerii sunt puși în legătură cu vechiul trib bașkir al Iurmilor;
- Kesii (Keszi în maghiară) erau un trib bașkir. Németh Gyula explică numele acestui trib ca semnificând ”(neam) mic, rămășiță”, iar cercetătorii bașkiri consideră că acești kesi din vechea confederație tribală maghiară erau, de fapt, o parte din tribul bașkir Kese, din ramura Tabân;
- Kavarii (Kabarok în maghiară) erau un trib kazar, de origine turcică, reunind reprezentanți ai trei ramuri kazare. Până să fi fost maghiarizați complet, au vorbit, timp foarte îndelungat, limba kazară. Numele acestui trib s-a păstat în 4 toponime din Ungaria de astăzi, alături de alte 20 de toponime care cuprind etnonimul Kazar. Despre acest trib a scris pe larg cercetătorul rus Vladimir Pavlovici Șușarin în lucrarea ”Ранний этап этнической истории венгров”/Etapa timpurie a istoriei etnice a maghiarilor, Moscova, 1997. ”Kavar” se traduce din kazară ca ”răsculat, nesupus, rebel”. O rămășiță a triburilor kavare a supraviețuit în Caucazul de Nord, constituind elementul de bază a etniei kabardine.
Așadar, cu atâția bașkiri veniți în Europa, alături de megheri și kazari, era și firesc ca vechea populație românească din Panonia și Ardeal să-i numească pe cei mai mulți dintre ei cu numele etnic cu care se recomandau: Bașkiri. De altfel, nu doar românii, ci și alte popoare, care nu au stat să mai distingă asupra puzderiei de nume etnice, tribale, gentilice etc. ale celor stabiliți în Câmpia panonică și Ardeal sub regele Arpad, le-au aplicat timp de secole numele vechi de Bașkiri tuturor strămoșilor ungurilor de astăzi.
Bașkir, în limba bașkiră, se spune Bașqort. Fenomenul ocăitului specific limbilor din regiuniea Volgăi, adică alternața A/O, explică de ce Bașqor(t) a devenit Boșqor(t), iar mai târziu Boscor și Bozgor.Transformarea lui A neaccentuat în O poate fi explicată printr-un reflex caracteristic limbilor turanice, în general, și celor ugrofinice, în special. De regulă, limbile ugrofinice tind către armonie/simetrie vocalică, fapt manifestat prin transformarea vocalei neaccentuate din silaba închisă anterioară în vocala accentuată din silaba următoare. Acest reflex s-a transmis și unor limbi indoeuropene, cum ar fi, în speță, rusa, mai cu seamă în cazul dialectelor sale nordice (din Karelia și Pomorie, zone populate altădată de ugrofinici) și estice (din zona de interferență cu ugrofinicii din Ural și de pe Volga).Trebuie să luăm în seamă și alternanța fonetică Ș/S atestată în limba maghiară veche (de exemplu, turcicul șalaș devine în maghiară salaș), pe care unii cercetători ruși o explică prin componenta evenkă (tunguză) a bașkirilor.
Să adăugăm un detaliu. Cuvântul Bașkir a fost redat în alte limbi în mod diferit: Baskar/Bashkar, Baskatur/Bashkatur, Baschart, Biscart, Bascart, Bashart, Bistart, Bastard, Bascard, Pascatur, Pascatir, Pascatu etc.
Pentru a înțelege exact cum a evoluat endonimul turcic Bașkort (Bașkir) către exonimul Boscor/Bozgor din română, este necesar să ne referim și la originea etnonimulul Bașkir.
Bașkirii de lângă noi, după autori străini
Iată câteva mărturii vechi și noi despre relația intima dintre maghiari și bașkiri, care justifică prezența arhaismului BOSKOR/BOZGOR în limba română.
Istoricul și geograful arab Al-Masudi (Abu al-Hasan Ali ibn al-Husayn ibn Ali al-Mas’udi) (cca. 896-956) se referă, în lucrarea sa ”Muruj adh-dhahab wa ma’adin al-jawahir”/(Câmpiile de aur și minele de nestemate), la unguri și la bașkiri ca la un singur popor, numindu-i bașghiri, badjghiri sau bazghiri (Bașghird/Badjghird/Bazghird). Aceste mențiuni apar în descrierea războiului purtat de maghiari și de aliații lor pecenegi (cumani) împotriva Bizanțiului (anii 932-943).
Istoricul persan Al-Istakhri (Abu Ishaq Ibrahim ibn Muhammad al-Farisi al Istakhri), care a trăit în secolul X, folosește în lucrarea sa ”Al-masalik wa al-mamalik”/Căi și regate, etnonimul ”Bașdjirt” pentru a-i desemna atât pe bașkirii așezați în Ungaria, cât și pe maghiari.
Un alt istoric, călător și geograf persan din secolul X, Muhammad Abu’l-Qasim Ibn Hawqal, se referă în lucrarea sa ”Surat al-Ard”/Înfățișarea pământului, datată cu anul 967, la ”bașdjirți”, subînțelegându-i prin acest termen nu doar pe bașkiri, ci și pe maghiari.
Etnonimul ”bașdjird”/bașkir ca nume pentru țara ”Unguria/Unkurijja” apare și în lucrarea călătorului arab Abu Hamid Muhammad ibn Abd ar-Rahim al-Garnati l-Andaluzi (1080-1170) intitulată ”Al Mu’rib an ba’d adja’ib al-Maghrib”/Clară explicație a particularităților Occidentului. Mărturiile acestui călător arab sunt cu atât mai importante, cu cât acesta a locuit între 1150 și 1153 la curtea regelui Geza al II-lea al Ungariei, descriind viața cotidiană a maghiarilor, după ce călătorise în regiunea Volgăi și în Asia Mijlocie, regiuni în care maghiarii au avut ”patrii” succesive. De aseemenea, Abu Hamid al-Garnati ne-a lăsat o descriere a 78 de localități din actuala Ungarie, precum și descrierea conflictelor clanurilor pecenegilor și uzbecilor musulmani din Ungaria cu papalitatea.
Savantul și geograful arab Ibn Said al-Magribi (Ali ibn Musa ibn Said al-Maghribi) (1213–1286), autor al lucrării ”Kitab bast al- ard fi ‘t -t ul wa-’l-’ard”/Cartea întinderii pământului în lung și în lat, îi împarte pe locuitorii Ungariei în două popoare, și anume: 1. Bașkiri (Bașghird), care sunt prezentați ca musulmani de limbă turcică stabiliți la sud de Dunăre, și 2. Unguri (Hunqar), care adoptaseră creștinismul. Ibn Said al-Magribi scrie că aceste popoare vorbesc limbi diferite. Potrivit lui Al-Magribi, orașul de căpetenie al bașkirilor era Krat, denumire care, presupun istoricii de astăzi, reprezintă o formă coruptă fonetic a cuvântului Grad, din Bel(o)grad. Bel(o)grad era în secolul XIII denumirea orașului Székesfehérvár din Ungaria centrală, (Alba Regia în latină, Stuhlweißenburg în germană și Stolični Belograd în slavă).
Istoricul și geograful arab Abu-l-Fida al-Hamawi (1273–1331), în lucrarea sa ”Takvim al-buldan”/Schiță despre țări, scrie că bașkirii din Ungaria locuiau pe malurile Dunării, în vecinătatea germanicilor. Acest autor ni-i prezintă pe bașkiri ca servind în cavaleria maghiară, spaima Europei acelor timpuri.
Yaqut ibn-’Abdullah al-Rumi al-Hamawi (1179–1229), geograf și enciclopedist arab, scrie despre Ungaria (Al-Hunqar) în lucrarea sa ”Mu’jam al-buldan”/Dicționarul țărilor, amintind de”bașghiri”, pe care îi numește: ”bașghirdiia”, ”bașghird”, ”bașdjird”, ”bașqurd”. Al-Hamawi scrie că a întâlnit în orașul Alep din Siria un grup de studenți de neam ”bașqurd”, cu care a discutat îndelung. Aceștia i-au comunicat că neamul lor locuiește în mijlocul unui popor din Europa care se autointidulează ”hunqar”, că ”bașqurii” vorbesc limba poporului ”hunqar” și că și ”bașqurii” și ”hunqarii” folosesc și limba ”afrandjei”, adică limba francilor, prin aceasta avându-se în vedere latina, limba oficială a Bisericii catolice și a cancelariei regale. Totodată, interlocutorii lui Al-Hamawi i-au comunicat și că neamul ”bașqurd” mărturisesc islamul hanafit de factură juridico-religioasă (mazhaba) și că acesta locuiește, separat de poporul ”hunqar”, la periferiile regatului maghiar în așezări distincte, pe care nu le pot împrejui cu ziduri de cetate întrucât regele ”hunqarilor” nu are deplină încredere în neamul ”bașqurd”, temându-se de răscoale. Al-Hamawi mai scrie că studenții ”bașquri” i-au relatat și alte detalii interesante: ”bașqurii”i din Al-Hunqar au același port ca și ”hunqarii” și sunt chemați la oaste ori de câte ori regii ”hunqari” pornesc vreun război. Ostașii ”bașquri” își rad barba, asemenea ”afrandjilor” (adică asemenea creștinilor).
Și geograful și astronomul persan Abu Yahya Zakariya’ ibn Muhammad al-Qazwini (1203-1283), scrie, în lucrarea sa ” Athar al-bilad wa-akhbar al-‘ibad”/Monumentul locurilor și istoria care depind de Dumnezeu, despre bașkirii musulmani din Ungaria.
Potrivit opiniei cunoscutului turcolog bașchir Ahmetzaki Ahmetşah-ulî Walidov(Ahmad-Zeki Velidi Togan), dominația numerică a bașkirilor în armata maghiară și trecerea puterii politice din Ungaria în mânile nobilimii triburilor bașkire ale Iurmaților și Ieneilor în secolul XII au condus la faptul că etnonimul Bașghird (bașkir) apare în cronicile medievale arabe ca termen de definire a întregii populații a Regatului Maghiar.
Istoricul polonez Tadeusz Lewicki prezintă, într-un aticol intitulat”Madjar, Madjarstan” (apărut în The Encyclopaedia of Islam. New ed. Leiden-London), mai multe informații despre bașkirii care au participat activ, în 1241, la rezistența armată a maghiarilor împotriva hoardei tătaro-mongole a lui Batu-han. În speță, Tadeusz Lewicki se referă la participarea bașkirilor în cadrul oștirii germano-maghiare reunite pentru distrugerea unui corp de oastre tătaro-mongol lângă orașul Šibenik de pe litoralul adriatic.
În Ungaria paralelele maghiaro-bașkire au făcut obiectul cercetării mai multor savanți. Vom da doar câteva nume: Mészáros Gyula, Róna-TasAndrás, Tóth Tibor, Torma József, Káldy-Nagy Gyula, Németh Gyula, precum și Galimjan Ghirvan-ulî Tagan (1892-1948), etnograf și turcolog bașkir care a locuit și activat în Ungaria.
O numeroasă prezență a bașkirilor în Ungaria este atestată de-a lungul secolelor. Este general cunoscut și incontestabil că regele Andrei al II-lea (1205–1235), dând curs cererilor Papei de la Roma, a emis în anul 1222 ”Bula de aur”, un decret prin care se limitau drepturile musulmanilor (bașkiri, dar și pecenegi) care până atunci aveau dreptul de a ocupa funcții în stat, de a face negoț cu sare și de a bate monedă. Chiar dacă a rămas doar pe hârtie, acest decret a trebuit să fie pus în aplicare după 1232, când arhiepiscopul Robert de Estergom emite un edict prin care denunță toleranța regelui Andrei față de musulmani, fiind vorba, evident, despre bașkiri. În 1232 regele Andrei a fost nevoit să semneze un acord cu trimisul Papei Grigore al XII-lea, acord în care promitea să-și respecte anagajamentele privindu-i pe musulmanii bașkiri.
În anul 1340 regele Carol I Robert de Anjou (1308–1342) le-a cerut tuturor supușilor săi necreștini fie să adopte creștinismul, fie să părăsească regatul. Începând cu această data se întrerupe firul informațiilor despre bașkirii musulmani din Ungaria. Mai multe documente ale Bisericii catolice arată că bașkirii nu au parasit Ungaria, preferând să adere la catolicism.
Este interesant să observăm că astăzi locuitorii câtorva sate din Ungaria continuă să se considere bașkiri și încearcă să renască limba bașkiră în aceste localități.
Așadar, pierit-au bașkirii? Răspunsul este clar ca bună ziua: au fost înghițiți de maghiari, dar numele le-a rămas până astăzi.
Originea numelui etnic Bașkir
Mai mulți cercetători consideră că etnonimele Maghiar și Bașkir sunt înrudite, ca și triburile care s-au identificat cu aceste nume. Este interesant să vedem care este etimologia etnonimului Bașkir, din care provine Boskor/Bozgor.
Să trecem mai întâi în revistă toate cele cinci versiuni avansate de diverși cercetători privind originea numelul Bașkir:
1. Bašqurt <baš (cap, principal, căpetenie) + qurt (lup) >baš qurt «căpetenia lupilor» - ca totem al bașkirilor după care aceștia și-ar fi putut lua numele;
2. Bašqurt < baš (cap, principal, căpetenie) + qurt (albină - în unele dialecte bașkire) >baš qurt «matcă, regină de albine» - nume care le-ar fi putut fi conferit bașkirilor în legătură cu larga răspândire la ei a albinăritului;
3. Bašqurt <baš (cap, principal, căpetenie) + qart (bătrân) >baš qart «marele aksakal» - nume care le-ar fi putut fi conferit bașkirilor în legătură cu rolul important care îi revenea căpeteniei tribului;
4. Bašqurt <baš (cap, principal, căpetenie) + qur (trib) + -t (afix care indică pluralul) >baš + qur + t «popoare ale tribului de căpetenie, ale tribului conducător»;
5. Bašqurt <beš (cinci) + оγur (numele tribului ogurilor) + terminația maghiară -d >Beš(o)γurd >Bašγyrd >Bašqurt - «cinci oguri»; prin analogie cu: On-Oγur «zece oguri»; Toquz-Oγuz «nouă oguzi».
Vom arăta între altele că există și o a șasea ipoteză lansată de cercetătorul kazah Serikbol Adilbekulî Kondîbay (1968-2004). Acesta consideră că etnonimul Bașkir ar fi cu mult mai vechi decât se credea și că ar proveni din perioada unificării hoardelor hune (secolele II-IV d. H.). Chiar dacă nu a fost îmbrățișată de mulți dintre turcologi, este bine să reținem această ipoteză, întrucât, dacă aceasta s-ar confirma, ar deveni limpede că acest nume s-a transmis în limba română încă din timpul primei invazii a hoardelor hune în Europa, demonstrând vechimea contactelor dintre români și huni, dar și faptul că, la sosisrea strămoșilor ungurilor în câmpia paninică, românii băștinași conviețuiau cu urmași ai hunilor, ziși Bașkori. Kondîbay îl derivă de Bașkir din Bașqұrt<Bașîq(principal, de căpetenie) + yurt (hoardă), căruia i se atribuie sensul de Hoarda principalăsau Marea Hoardă.
Majoritatea cercetătorilor înclină să creadă însă că primele patru versiuni sunt populare și că cea mai verosimilă este cea de-a cincea ipoteză, avansată de turcologul maghiar Németh Gyula, care a identificat în etnonimul Bașkir numele tribal Ogur. Cu toate acestea, cercetătorii sunt de părere că primul element, beš (cinci), ridică semne de întrebare, întrucât numeralul cinci nu se întâlnește în etnonimia turcică în combinație cu denumirile de triburi. Numeralele combinate cu denumirile de triburi sunt on (zece), toquz (nouă), otuz (treizeci), juz ~ džüz (o sută), ca și numele culorilor, care desemnează punctele cardinale: aq (alb), sary (galben) – «sud», qara (negru) – «nord», qyryγ ~ qyzyl (roșu) – «apus», kök (albastru) — «răsărit».
De menționat și că numele tribale ale ogurilor se formau după câteva modele:
1. Onogurii ~ Onoguri <onоγur <on + оγur (zece oguri ~ zece ugri) – nume atribuit ulterior maghiarilor: on оγur ~ won оγur ~ hon оγur ~ wengr ~ hongr ~ hungar, de aici provenind și numele Hungaria. În acest nume on ~ un sau forma mai veche won ~ wun (zece) + оγur >won оγur (zece oguri, ugri), cf. on оγuz (zece oguzi);
2. Kuturgurii ~ Oturguri <hutur ~ hotur оγur< hotur ~ hutur (treizeci) + оγur (oguri, ugri) > hotur оγur (treizeci de oguri, ugri). În această denumire hutur ~ hotur ~ utur ~ otur, în limbile turcice utyz ~ utuz ~ otyz ~ otuz (treizeci) + оγur (ogur) >hotur оγur ~ hotyr оγur ~ hutur (treizeci de oguri, ugri), cf. otuz oγuz (treizeci de oguzi);
3. Saragurii< sara ~ sary оγur (ogurii, urgii galbeni sau albi), analogia fiind făcută cu Găgăuzii ~ Hakoguz <aq оγuz ~ haq оγuz (oguzii albi > găgăuzi) și Kirghizii ~ Kyrhyz <qyryq оγuz >qyryγyz >qyrγyz (oguzii roșii > kirghizi).
Majoritatea absolută a etnografilor și lingviștilor recunosc că bașkirii sunt un popor care descinde dintr-un trib kâpceak sub influența semnificativă a substraturilor bulgar și ugric, aflate, la rândul lor, într-o strânsă relație genetică cu tribul huno-bulgar al ogurilor ~ ugurilor ~ ugrilor, cunoscut în partea de răsărit a oicumenei turcice ca oguzi (оγur ~ оγuz sunt unul și același nume diferențiat fonetic conform regulii rotacismului-zetacismului).
În acest context al etnonimiei turanice trebuie să ținem cont și de specificul conferirii unor nume gentilico-tribale de către reprezentanții altor triburi. Este de reținut cutuma exogamiei, adică interzicerea căsătoriilor între membrii unuia și aceluiași neam și obligativitatea alegerii miresei dintr-un trib vecin neînrudit sau având un grad îndepărtat de rudenie. În legătură cu acest fapt vom sublinia că, bunăoară, originea etnonimelor turc (türk) și peceneg (badžnaq) se află în relație cu noțiunile de rudenie și încuscrire.
După cum consideră majoritatea turcologilor, etnonimul türk provine din cuvântul mongol törxöm ~ türxem (părinții și rudele unei femei măritate, adică cuscri sau socri), cuvânt prin care erau numite și triburile sau popoarele din sânul cărora mongolii își luau neveste. Acest vechi cuvânt mongol există în majoritatea limbilor turcice având mai multe forme și sensuri: törkün ~ türgün (casa socrului (a tatălui nevestei), toate rudele soției), törküla ~ türküla (a merge în ospeție la cuscri (la rudele soției) cu daruri sau pentru a cere ceva). Rădăcina acestui cuvânt, törk ~ türk (cuscru, socru), a servit drept nume pentru toate triburile turcice: türk. Abia mai târziu termenul a dobândit și sensul de puternic.
O explicație asemănătoare există și în cazul etnonimului peceneg (badžnaq), care provine din bača/badža (soțul surorii soției, cumnat) + afixul -naq, întâlnit atât în limbile turcice, cât și în cele mongolice >badžanaq (tribul cumnaților, adică tribul care își lua neveste din același trib ca și poporul care le-a dat numele pecenegilor).
Mai mulți cercetători consideră că aceeași noțiune privind raporturile de rudenie, badža (cumnat), se află în legătură cu etnonimul bașkir (bašqyrt ~ bašqort), care reprezintă o combinare dintre badža (cumnat) и oγur (numele tribal al ogurilor) >badž(a) + (o)γur>badžγar>badžγur (cumnatul ogurilor, al ugrilor), la fel ca și etnonimul pecenegilor: badža + afixul diminutival -nag (cumnat, cumnățel).
Astfel, noțiunile de peceneg (badžanaq) și bașkir (badžγur) au un element comun, anume pe cel de badž, care înseamnă cumnat, ca și în cazul etnonimulul türk provenit din mongolicul türxem (cumnat).
Reputatul turcolog rus Nikolai Aleksandrovici Baskakov arată în studiul său ”О происхождении этнонима башкир”/Despre originea etnonimului bașkir” (în culegerea ”Этническая ономастика”/Onomastica etnică, Academia de Științe a URSS, Insitutul de Etnografie ”N. Mikluho-Maklai”, editura Nauka, Moscova, 1984) că în unele dialecte sau graiuri B inițial putea alterna cu M, conform corespondenței turcico-mongole B ~ M. Astfel, etnonimul badžaoγur (cumnatul ogurilor, cumnatul ugrilor) >badž(a) oγur>badžγar a căpătat forma madž(a) oγur>madžγur>madžγar>madjar, adică, altfel spus, etnonimele Bașkir și Maghiar au origine comună.
Identitatea etnonimelor badžγyrt și madžγur~ madžγar este confirmată de majoritatea cercetătorilor acestei probleme. Lucrurile au avansat până într-acolo încât să se vorbească în lumea științifică despre o adevărată chestiune bașkiro-maghiară.
Relația strânsă și intimă dintre etnonimele Ungur (generic), Bașkir (tribal) și Maghiar (tribal) este evidentă. Nu este exclus ca triburile care constituiau vechea uniune tribală maghiară să fi fost triburi înrudite, care vorbeam dialecte aparte, reciproc inteligibile, dar diferențiate pe criteriul alternanței fonetice B/M: Bașkiri (Badžγor>Baskar>Boscor/Bozgor) și Maghiari (Madžγur>Madžγar> Madjar > Maghiar), două ramuri strâns legate între ele și crescute din aceeași tulpină onogurică. Etnonimul Secui are o cu totul altă origine, despre care merită să discutăm separat.
Boscor/Bozgor a fost și rămâne un endonim pe care și l-au atribuit unii dintre strămoșii maghiarilor de astăzi. El face parte din patrimoniul ugro-finic și turanic, având o valoare inestimabilă pentru înțelegerea exactă a istoriei acestui vechi popor nomad care a schimbat patru ”patrii” succesive până a ajunge lângă noi. Cu atât mai mult, endonimul Boscor/Bozgor, păstrat și folosit timp de secole în limba română, are o însemnătate deosebită pentru explicarea și înțelegerea etnogenezei bașkirilor de pe Volga."
Prof. Ioan Coja
Abonați-vă la:
Postări (Atom)