Antonescu si Sionismul

Sunt beat sau am iar o criza de dementa.

Cum la 100 si nu mai spui cate 50 de  kile peste, o bere nu ar trebui sa-mi provoace stari euforice, este clar ca iar am o criza de delirum tremens.

Altfel nu m-as apuca sa vorbesc despre funie in casa spanzuratului !

Holocaustul in Romania este acceptat, parafat, stampilat, avem institute de studii ale acestuia, monument si onor oficialitatile, presa, Academia, etc. au convenit ca noi romanii suntem vinovati de moartea a peste 400.000 de evrei. Nu combat, nu contrazic, ca nici nu eram in “plan” pe vremea aia, intrucat tata era puber si doar bunicul debarca impreuna cu Marina Regala Romana la Odessa..

Cum aproape 40 de ani, pe vremea comunismului, n-am stiut ca exista evrei in Romania si nici bunelul nu mi-a povestit, cand aveam 10 ani, ce si cum a fost cu evreii in Basarabia, este clar ca sunt pe dinafara.

Oricum, vorba asta, “evreu”, e noua in Romania, adica de la ’89 incoace, caci pe strada sau prin cartier, cand mai misunam si eu copil fiind, n-am auzit-o.

Am mai auzit eu “ovreu”, “jidan”, dar niciodata “evreu”.

Dar, nu despre “istoria” mea este vorba aici, ci despre ce se scrie, cu voie sau fara voie de la imparatie, despre Antonescu.

Mai nou, un alt evreu, ca asa este correct politic sa ii numesti, adica altul decat ala care a fost presedintele evreilor din Romania pe vremea lui Antonescu, Rabinul Alexandru Safran, a scris o lucrare in care spune ca lucrurile nu sunt albe sau negre, cum zice la carte sau la istoria oficiala.

Adica cum ar veni, dupa vorba noastra populara, Antonescu nu a prea a avut cum s-o dea pe dupa piersic, cand i se punea lui pata pe Hitler. Sau invers.

Acum sa fim cinstiti si inteligenti, care poate, care nu, sa asculte ce-i zic eu:

De dinainte de 1900, cand se tragea o basina la Moscova, Washington, Berlin, Londra sau Paris, se lua tot mapamondul cu mainile de nas !

Asa era de mare putoarea.

Si iar spun, nu stiu, n-am fost acolo, nu sunt istoric, dar imi dau si eu cu parerea, poate ca Antonescu n-a avut cum s-o intoarca si i-a dat pe tava lui Hitler “ovreii” din Basarabia.

Faza nasoala, ca oricum ai da-o la intors, tot e vinovat de moarte “ovreilor” alora.

Si sa revenim la oaia noastra mioritica.

Adica scriitorul evreu Tesu Solomovici., care se avanta si zice: “Îi datorez viata maresalului Ion Antonescu!” si nu la mine in bucatarie, in timp ce cucoana mea dadea drumul la apa la maxim, ca sa nu mai inteleaga nimic “pitigoii” montati pe crengile copacului de vis-a-avis !

Ca asa le zicea la microfoanele directionale montate in copaci de Securitate, in tineretea mea, adica atunci cand nu aveai voie sa calci pe iarba din parcuri, ca “e microfoane Philips”

http://www.b1.ro/video/scriitorul-te-u-solomovici-ii-datorez-via-a-mare-alului-ion-antonescu-10588.html

Si nu numai ca nea Tesu Solomovici.da interviuri in toate ziarele si televiziunile romanesti, dar culmea … ca acum nu stiu ce sa zic, impertinentei sau curajului, mai publica si o carte in editura proprie, din Israel probabil, ca la noi a aparut ca “traducere” in premiera.

Adica “Maresalul Ion Antonescu - o biografie” – 812 pagini.

Se lanseaza la libraria Sadoveanu din Bucuresti pe 15 noiembrie.

Uite si un foarte amplu interviu al lui Tesu Solomovici in ziarul Adevarul.

http://www.adevarul.ro/actualitate/Viata_lui_Ion_Antonescu-scrisa_de_un_evreu_0_583142233.html

Astazi, in mijlocul “euforiei” generate de corectitudinea politica, ce zice “ovreiul” nostru ?

“Era un război prin care Antonescu încerca prin forta armelor să repare o nedreptate istorică făcută pe plan diplomatic, răspunzând unui act vizibil de agresiune al Moscovei rosii, prin raptul Basarabiei si al Bucovinei de Nord, care sunt vechi si reale părti din trupul României. În sensul acesta, Antonescu s-a înscris în mentalul românesc ca un erou.”

Mai sa fie ?

Asa ceva n-am auzit de la “super-academicianul” nostru, director de televiziune, etc. Razvan Teodorescu !

Te pomenesti ca isi da in petic la lansare si striga: Traiasca maresalul si Capitanul ! :)

Mai vreau sa punctez ceva.

Nea asta, nea Solomovici, intelege si traieste normal, fara isteri existentiale !

Adica, implicat în evenimentele legate de Revolutia Maghiară din 1956, arestat de Securitate, exmatriculat din Facultate, exclus din UTM, dat afară de la ziar, cu interdictie de a mai publica în presă si emigrat în 1964 în Israel, nu a devenit domnule “jidan” !

Nu injura tot si pe oricine poarta stampila “Made in Romania”. Delicat, analizeaza si diseca, trage concluzii la modul politicos si impartial, … si isi vede mai depate fericit de viata, cum cu regret, NU s-a intamplat cu persoanae care mi-au fost mai mult decat foarte apropiate si care decalara public ca au devenit “jidani” (cu sensul de anti-romani) pentru ca o vremelnica putere politica din Romania, le-a cauzat oarece disconforturi materiale.