luni, 28 noiembrie 2016

Originile miscarii LGBT sunt comuniste, si asa au ramas!

Troţki:
„Fără îndoială, opresiunea sexuală este principalul mijloc de înrobire a omului.
Atâta vreme cât exista aceasta opresiune, nu poate fi vorba de adevarata libertate.
Familia, ca instituţie burgheză, şi-a trăit complet traiul.”….
Lenin:
„… şi nu numai familia. Toate interdicţiile cu privire la sexualitate ar trebui să fie eliminate…
Avem ce învaţa de la sufragete: chiar interzicerea dragostei intre persoanele de acelaşi sex ar trebui sa fie eliminată”.
……….
Ca urmare, atunci când iau puterea, din chiar primele zile, Lenin şi ai lui trec la punerea în practică, în paralel cu măsurile necesare pentru consolidarea puterii, a celor pentru iniţierea şi victoria revoluţiei sexuale. Pe ansamblu, se poate spune că unele dintre ele depăşesc şi cele mai ultraliberale iniţiative de astăzi. Este abolită „tirania căsătoriei”, sunt dezincriminate, promovate şi chiar impuse, avortul, relaţiile homosexuale, relaţiile cu minori, relaţiile sexuale în grup, exhibiţionismul public. Asemănător „parteneriatelor civile” promovate acum, bărbatul şi femeia puteau forma şi lichida o familie fără a fi obligaţi să-şi înregistreze căsătoria la oficialităţi. Parteneriatele de acest tip puteau fi dizolvate uşor, la simpla solicitare a unei parţi, iar după desparţire înceta orice obligaţie reciprocă. In 1924, dupa datele deţinute de Zeitlin, un angajat al instituţiei conduse de Troţki,„in oraşele mari, „cuplurile”, in comparaţie cu familiile, alcatuiesc majoritatea”. Jumătate din copii născuţi erau în afara căsătoriei, în cuplurile volatile. Ţara s-a umplut repede de copii nedoriţi, lăsaţi pe străzi, de prostituate (mult mai multe decât pe vremea ţarismului), de cenuşa trupurilor copiilor avortaţi . Avortul era atât de la îndemână încât ajunsese aproape o metodă contraceptivă, unele femei făcând şi câteva avorturi pe an. Pe străzi au loc manifestări la care astăzi, încă, liberalii progresişti, se pot doar gândi – oamenii se plimbă, sau fac diverse „happeninguri” în pielea goală, se urcă astfel în tramvaie, sau se năpustesc în clădiri publice. Orgiile sexuale în interior, sau în spaţii deschise, erau spectacole educative. Adolescenţii primeau la orele de educaţie sexuală îndemnuri şi sarcini de a se aborda fără reţineri toată gama de relaţii sexuale. Teoria era completată cu practică în tabere, cercurile de studiu, sau cu ocazia unor acţiuni pionereşti sau komsomoliste. Sexologii veniţi din străinătate (peste 300), în special din Germania, pentru a ajuta la predarea educaţiei sexuale în şcoli, sunt entuziasmaţi de vigoarea cu care se răspândeşte revoluţia sexuală. Iată ce spunePreanikov:
…. sunt emise decretele lui Lenin (la 19 decembrie 1917) „Cu privire la abolirea căsătoriei” şi „Cu privire la abolirea pedepsei pentru homosexualitate” (acesta din urmă era parte a decretului „Cu privire la căsătoria civilă, copii şi despre modificarea actelor de stare civilă”). In special, ambele decrete confereau femeii „autodeterminarea materială, precum şi sexuala”şi au introdus „dreptul femeilor la libera alegere a numelui şi a locului de reşedinţă”. Potrivit acestor decrete, „uniunea sexuală” (al doilea nume „uniunea prin căsătorie”), era posibil să se încheie rapid şi să se desfaca la fel de uşor.
… la Petrograd (Sank-Petersburg), la 19 decembrie 1918, a defilat o paradă a lesbienelor, care au aniversat un an de la decretul „Cu privire la abolirea căsătoriei”. Troţki nota, in memoriile sale, că Lenin a afirmat cu bucurie la auzul acestei veşti: „Ţineţi-o tot aşa, tovarăşi!”. La acea paradă, se purtau pancarte de tipul: „Jos cu ruşinea”. Acest apel, în cele din urma, a fost preluat şi utilizat pe scară largă in iunie 1918, atunci când mai multe sute de reprezentanţi ai ambelor sexe au mărşăluit prin centrul Petrogradului complet goi.
…, în guvernul provinciei Reazani, in 1918, s-a emis un decret „Cu privire la naţionalizarea femeilor”, iar în Tambov, in 1919 – „Cu privire la distribuţia femeilor”. In Vologda, sunt puse în practica, astfel de dispoziţii: „Fiecare membră a komsomolului, studentă la cursurile de calificare sau orice alta studentă, care primeşte o ofertă de a intra în relaţii sexuale, de la un komsomolist sau student la cursurile de calificare, ar trebui să o ducă la îndeplinire. In caz contrar, ea nu merita titlul de studenta proletară”.
Şi iată cum îi descrie un militant al revoluţiei sexuale, lui Constantin Constante, tatăl Lenei Constante, aflat în călătorie prin Rusia sovietică, „socializarea femeii între 20 şi 36 de ani” (fragment din memoriile acestuia): Se va crea – mi-a spus el – pe langă fiecare soviet câte un comisariat al dragostei publice. Fiecare cetăţean sovietic va avea dreptul la un bon de dragoste pe zi. Cu acest bon el se va prezenta femeii socializate care va fi obligată să i se pună la dispoziţie , fără vreo opunere şi fără plată, în schimbul bonului eliberat de comisariat. Ea este liberă in aceea zi de a accepta sau refuza pe al doilea candidat la însurătoarea de-o clipă… Copiii născuţi din aceste împreunări vor aparţine Statului Sovietic care-i va creşte şi-i va îngriji până la vârsta când urmează să fie repartizaţi şcolilor sovietice, sau atelierelor, după aptitudini… Aceşti copii – continuă interlocutorul meu –, neavând nici o afecţiune de familie, vor fi cei mai sinceri sprijinitori ai familiei sovietice care este Statul Sovietic.
Un fenomen obişnuit, în acel moment, erau comunele komsomoliste. Pe bază de voluntariat, într-o asemenea „familie” locuiau, de obicei, 10-12 persoane de ambele sexe. La fel ca şi in „familia suedeza” de astăzi, într-un astfel de colectiv, există o gospodărie comună şi viaţă sexuală comună. …Treptat, comunele sexuale s-au răspândit în toate marile oraşe ale ţării. S-a ajuns chiar până acolo încât, de exemplu, la comuna din cadrul Bibliotecii de Stat din Moscova, comunarzii nu doar că împărţeau aceeaşi haină şi aceiaşi pantofi, dar şi aceeaşi lenjerie intimă. Un model în acest sens era considerată comuna de muncă a Direcţiei Politice de Stat pentru copiii fără adăpost în Bolşevo, înfiinţată în 1924, din ordinul personal al lui Dzerjinski. In ea au existat aproximativ o mie de tineri infractori de la 12 la 18 ani, dintre care aproximativ 300 erau fete. Educatorii comunei salutau „experienţele sexuale comune”, fetele şi băieţii locuiau in barăci comune. … De altfel, o astfel de practica a existat in toate casele de copii şi chiar in taberele de pionieri.
Ion Coja

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu